Cele trei mici cãrti de la sfîrsitul sectiunii rezervate cãnilor istorice: Ezra, Neemia si Estera ne dezvãluie lucrarea fãcutã de Dumnezeu cu evreii întorsi din robia babilonianã. Deosebirea dintre cartea Estera si celelalte douã este cã, în timp ce Ezra si Neemia descriu soarta celor întorsi în tara lui Israel, Estera descrie un eveniment petrecut în viata milioanelor de evrei rãmasi rãsfirati prin toate tãrile imperiului.

Titlul: Împreuna cu cartea Rut, Estera este singura carte din Biblie care poartã drept titlu un nume de femeie. Aceastã eroinã a neamului ei, fusese mai întîi numitã Hadasa, dar numele ei evreiesc a fost schimbat pentru folosul celor de la curtea imperialã în „Estera" care se traduce prin „steaua rãsãritului".

Autorul: Nimeni nu stie cu certitudine cine este autorul acestei remarcabile cãrti.

Data: Nu este nici ea cunoscutã. Actiunea cãrtii se petrece însã ca timp undeva între capitolele 6 si 7 ale cãrtii lui Ezra.

Contextul istoric: Probabil cã ati auzit de Xerxes, unul dintre cei mai renumiti împãrati ai antichitãtii, care a pornit cu o expeditie militarã împotriva Greciei si a cãrei flotã a fost înfrîntã în bãtãlia de la Salamina (480 î.Cr.). A fost una dintre cele mai importante bãtãlii navale din istorie. Xerxes acela este tocmai Ahasveros, împãratul persan pomenit în cartea Esterei. Din cele scrise de istoricul grec Herodot, se pare cã ospãtul din primul capitol al cãrtii Estera a fost prilejuit tocmai de consiliul pentru pregãtirea expeditiei amintite. Patru ani mai tîrziu, cînd Xerxes mai cãuta încã mîngãiere dupã dureroasa înfrîngere suferitã, evreica Estera a fost fãcutã împãrãteasã (Estera 2:16).

Continutul cãrtii: Douã femei tinere îsi dau mîna peste veacuri în dragostea lor pentru poporul evreu: Rut si Estera. Istoria Esterei este frumoasã cum numai o istorie orientalã poate sã fie. Întreaga actiune se desfãsoarã în jurul a trei ospete: ospãtul dat de Ahasveros în cinstea tuturor domnitorilor si slujitorilor lui (cap. 1 si 2), ospãtul dat de Estera (cap. 7) si ospãtul prilejuit de sãrbãtoarea Purim (cap.9). Subiectul întregii actiuni este clar: Dumnezeu stie sã-si pãstreze poporul Sãu în mijlocul celor mai adverse conditii. Departe de casã, pierduti în mijlocul unui urias imperiu, fãrã privilegii, dar cu demnitatea celor ce nu se pleacã decît în fata lui Iehova, evreii au pãrut o pradã usoarã în ochii verosului Haman, unul dintre cei mai înalti demnitari ai împãratului. Pentru potolirea propriului sãu orgoliu, acest Haman pune la cale o stratagemã prin care urmãreste distrugerea tuturor evreilor din imperiul persan. Evenimentele se succed cu repeziciune, situatiile se schimbã pe neasteptate si Haman se trezeste condamnat la moarte, iar evreii de pretutindeni sfîrsesc prin a avea douã zile de bucurie si de rãzbunare asupra tuturor dusmanilor lor.

Cuvinte cheie si terne caracteristice: Ceea ce izbeste de la început în textul cãrtii Estera este totala absentã a numelui lui Dumnezeu. Motivul acestei omiteri a fost cãutat de-a lungul secolelor de multi comentatori. Multi spun cã traditia a hotãrît ca aceastã carte sã fie cititã în cursul serbãrilor din zilele de Purim, care sunt „zile de ospãt si de sãrbãtoare" (Estera 9:21-22) si din respect pentru Dumnezeu a fost mai bine ca numele Lui sã nu fie amestecat cu bãutura si veselia fãrã frîu.

Un verset care a trecut limitele acestei cãrti, trecînd în patrimoniul universal este Estera 4:14: „Cãci dacã vei tãcea acum, ajutorul si izbãvirea va veni din altã parte pentru iudei, dar tu si casa tatãlui tãi veti pieri. si cine stie dacã nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împãrãtie".

Mesajul cãrtii: Cartea ne vorbeste clar despre „providenta" divinã manifestatã prin felul în care Dumnezeu îsi pãstreazã mereu poporul. El lucreazã prin ordinea naturalã a evenimentelor, fãrã sã prejudicieze vointa liberã a vreunui om si fãrã sã întrerupã curgerea fireascã a întîmplãrilor. Totusi, în spatele celor ce se întîmplã este întelepciunea Lui si grija Lui nemãrginitã pentru aceia pe care îi iubeste.

Estera este un portret de frumusete trupeascã si sufleteascã femininã: plãcutã la chip si modestã la suflet (2:15), înteleaptã (2:9-17; 5:1-3), ascultãtoare (2:10), smeritã (4:16), curajoasã (7:6), loialã si perseverentã (2:22; 8:1-2; 7:3-4).

Mardoheu este un exemplu de urmat pentru toti bãrbatii: „cãci a cãutat binele poporului sãu si a vorbit pentru fericirea întregului sãu neam" (Estera 10:3).

SCHITA CÃRTII

I. PRELIMINARII l - 5
a. Destituirea împãrãtesei Vasti, 1:1-22
b. Descoperirea lui Estera, 2:1-20
c. Devotamentul lui Mardoheu, 2:21-23
d. Decretul lui Haman, 3:1-15

II. MOMENTUL DE CRIZÃ, 4 - 5
a. Mardoheu apeleazã la Estera, 4:1-14
b. Rãspunsul Esterei, 4:15-17
c. Bunãvointa împãratului, 5:1-8
d. Aroganta criminalã a lui Haman, 59-14

III. IZBÃVIREA PROVIDENTIALÃ 6-10

ÎNFRÎNGEREA LUI HAMAN
a. Haman umilit, 6:1-7:10
b. Haman este spînzurat, 7:1-10
c. Decretul lui Ahasveros si Mardoheu, 8:1-17
d. Rãzbunarea asupra dusmanilor, 9:1-19
e. Instituirea sãrbãtorii Purim, 9:20-32
f. Faima si cinstea lui Mardoheu, 10:1-3