Tit

 

                                      Cartea TIT 


Titlul: În originalul grec, cartea poartã numele: „Pros Titon" - „Cãtre Tit".

Destinatarul acestei epistole este unul dintre convertitii apostolului Pavel (Tit 1:4) si în acelasi timp unul dintre colaboratorii sãi mai tineri. Importanta lui Tit în dezvoltarea Bisericii crestine din primul veac este adesea trecutã cu vederea. Totusi, omul acesta a fost unul dintre pilonii lucrãrii misionare între neamuri. Lucrarea lui misionarã s-a întins pînã în Dalmatia, Yugoslavia de astãzi. Tit este mentionat de 13 ori în cãrtile Noului Testament. El a fost primul convertit dintre neamuri, pe care Pavel l-a dat exemplu în adunarea Consiliului Bisericii din Ierusalim: „Nici chiar Tit, care era cu mine, mãcar cã era grec, n-a fost silit sã se taie împrejur, din pricina fratilor mincinosi, furisati si strecurati printre noi, ca sã pîndeascã slobozenia, pa care o avem în Cristos Isus" (Gal. 2:1-4).

Dupã ce a fost încercat în alte misiuni în care si-a dovedit rîvna, maturitatea si credinciosia, Tit a primit din partea lui Pavel una dintre cele mai importante si dificile însãrcinãri: sã rãmînã în Creta ca sã punã „în rînduialã ce mai rãmîne de rînduit si sã aseze presbiteri în fiecare cetate" (Tit 1:5). Tit a fost unul dintre constructorii edificiului Bisericii din primul veac. Ironic, numele pe care l-a purtat el a fost si numele celui care în anul 70 d.Cr. a distrus complet Ierusalimul si edificiul Templului: împãratul roman Titus.

Autorul: Epistola este încã o lectie de "teologie pastoralã" pe care Pavel o dã tuturor pãstorilor de-a lungul veacurilor prin intermediul destinatarului sãu imediat: Tit.

Data: Pavel scrie aceastã epistolã în aceiasi perioadã în care scrie si cea dintîi epistolã cãtre Timotei (63 d.Cr.), adicã în intervalul de timp cuprins intre cele douã detentii în închisoarea Romei.

Contextul scrierii: Insula Creta este o fîsie de pãmînt lungã de 230 de kilometri iesitã deasupra nivelului apelor acolo unde Marea Mediteranã se uneste cu Marea Egee. La vremea lui Pavel, cultura populatiei de pe acele meleaguri era plinã de mitologii si curente filosofice pãgîne. Traditional, insula fusese desemnatã ca locul de nastere al lui Zeus, patronul panteonului grecesc, si ca rezidentã a minotaurului, jumãtate om, jumãtate bou, cãruia regele Minos îi aducea sclavi ca jertfã de mîncare.

Evanghelia s-a rãspîndit repede printre locuitorii insulei si adunãrile au apãrut pretutindeni în orasele insulei. Tit, unul dintre colaboratorii de încredere ai lui Pavel, a primit de la apostol sarcina, deloc usoarã, de a colinda Bisericile din orasele Cretei si de a supraveghea instalarea „presbiterilor". Dincolo de aceasta, Pavel îi cere lui Tit sã-i învete pe toti credinciosii cã fiecare are o lucrare de fãcut pentru Domnul. Bãrbati si femei, tineri si bãtrîni, toti trebuie sã trãiascã printre oameni ca o mãrturie vie a credintei lor crestine. Rãspîndirea Evangheliei trebuia sã fie fãcutã pe baza acestei mãrturii colective a Bisericii.

Continutul cãrtii: Epistola cãtre Tit este foarte asemãnãtoare în continut cu prima epistolã trimisã lui Timotei: amîndouã prezintã rînduialã care trebuie instauratã în Biserici, amîndouã prezintã caracterul si caracteristicile pe care trebuie sã le aibã cei ce vor sã fie promovati ca presbiteri sau diaconi ai Bisericii si tot amîndouã accentueazã frumusetea relatiilor care trebuie sã existe între membrii adunãrii crestine. Existã însã o deosebire între cele douã epistole: 1 Timotei scoate în relief „învãtãtura" despre organizarea Bisericii, iar Tit accentueazã importanta „faptelor" membrilor Bisericii. Una vorbeste despre „teorie", iar cealaltã despre „practicã" (Tit 2:14; 3:8, 14).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Versetul care rezumã elocvent întreaga epistolã este: „Adevãrat este cuvîntul acesta, si vreau sã spui apãsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu, sã caute sã fie cei dintîi în fapte bune. Iatã ce este bine si de folos pentru oameni!" (Tit 3:8).

Teme mai importante din continutul cãrtii sînt: calitãtile si responsabilitãtile pastorale (Tit 1:5-9), norme de eticã în viata celor credinciosi (Tit 2:1-10), revenirea Domnului Isus (Tit 2:11-14) si procesul de mîntuire (Tit 3:3-7).

SCHITA CÃRTII

Introducere, 1:1-4

I. Pentru presbîterii Bisericii 1
a. Ca slujitori ai Bisericii - supraveghetori, 1:5, 6
b. Ca oameni - fãrã prihanã, 1:6-9
c. Ca lucrãtori - sãnãtosi în credintã, 1:10-16

II. Pentru categorii de credinciosi 2
a. Bãrbatii si femeile în vîrstã, 2:2-3
b. Slujirea femeilor în vîrstã, 2:4
c. Pentru femeile tinere, 2:5
d. Pentru tineri, 2:6
e. Importanta exemplului personal, 2:7-8
f. Pentru cei ce sînt robi, 2:9-14
g. Importanta autoritãtii apostolice, 2:15

III. Pentru toti membrii Bisericii 3
a. Îndemn la fapte bune, 3:1 -2
b. Faptele bune ca un rezultat al mîntuirii, 3:3-7
c. Faptele bune ca o mãrturie pentru altii, 3:8
d. Separarea de cei ce produc dezbinare, 3:9-11

Încheiere, 3:12-15