Psalmii studii

 

                            Cartea PSALMILOR

  

Primele fragmente de traducere a Bibliei în limba românã au fost din cartea psalmilor. Nicolae Iorga spunea cã: „Neamul românesc s-a nãscut în tinda Bisericii". „Psaltirea" a fost abecedarul pe care neamul nostru a învãtat sã citeascã. De ce s-a început traducerea Bibliei în limba românã cu psalmii? Rãspunsul nu este greu de dat. Cartea aceasta este cea mai mare din Biblie si cea mai universal cititã si studiatã. Ea cuprinde cel mai larg evantai de trãiri sentimentale posibile.

Luati Biblia în mînã si deschideti-o la mijloc. Veti da negresit de cartea Psalmilor. Este normal sã fie asa deoarece psalmii sînt inima Bibliei. Aici sînt adunate toate trãirile sufletesti ale copiilor lui Dumnezeu de-a lungul secolelor.

Titlul: Numele evreiesc este „Tehilim" - „laudele". Numele din limba românã vine de la traducerea în limba greacã. „Psalmoi" s-ar putea traduce prin „cîntãri acompaniate cu instrument muzical".

Autorul: Nici una dintre cãrtile Bibliei nu are mai multi autori decît cartea Psalmilor. În general se spune cã psalmii îi apartin lui David. El i-a scris pe majoritatea din ei si tot el dã nota generalã a cãrtii. Dar asta nu înseamnã cã n-au existat si alti autori ai psalmilor. Dacã este adevãrat cã David a scris 73 din numãrul total de 150, atunci tot atît de adevãrat este cã Asaf, conducãtorul cîntãretilor lui David, a scris 12, Solomon a scris 2, Moise a scris l (Ps.90), iar alti 10 sînt productia fiilor lui Core (Num. 26:9-11). Nu vã pierdeti prea multã vreme însã cu identificarea autorilor. Cititi psalmii ca pe un dar pe care vi-l face Dumnezeu însusi. Cãutati sã intrati în atmosfera lor, cãutati sã le simtiti trepidatia adîncã si identificati-i pe aceia care vã vor prinde bine la vreme de nevoie.

Data: Psalmii acopere o perioadã care debuteazã cu viata lui Moise si se întinde pînã dupã revenirea din robia babilonianã, pe vremea lui Ezra si Neemia. Majoritatea psalmilor însã sînt produsi de David în timpul vietii lui de umblare cu Domnul. Omul acesta care a fost cioban la oi, cîntãret vestit în Israel, trubadur la curtea împãratului, ginere al împãratului, apoi fugar hãituit si aflat mereu în primejdie pînã cînd Dumnezeu l-a asezat chiar pe el însusi pe tronul Israelului, a strãbãtut atâtea suisuri si coborîsuri ale spiritului încît a devenit instrumentul la care a cîntat însusi Dumnezeu. Psalmii lui David sînt de fapt cîntãri divine inspirate din cer pentru a înfrumuseta viata plinã de necazuri a pãmîntului. Din acest punct de vedere, psalmii sînt atemporali, ei vin la noi din rezonantele timpului, ne învãluie cuceritor si vor rãmîne cu noi vesnic.

Metoda de interpretare a psalmilor: Poezia nu este o artã precisã, ca matematica. Dincolo de faldurile ei armonioase pãtrundem adesea în straturi ascunse ale realitãtii, pe care nu le întrezãrim în viatã decît în situatii extreme. Cum sã fim siguri cã ceea ce simtim atunci cînd citim psalmii este ceea ce este acolo si nu ne amãgim lãsîndu-ne purtati de valurile fanteziei?

Existã cîteva principii pe care trebuie sã le tinem minte:

(1) Cînd existã un titlu al psalmului care îl leagã de un anumit eveniment istoric, psalmul trebuie citit, înteles si interpretat în lumina acelei circumstante particulare. De exemplu, 13 psalmi sînt localizati în diverse perioade ale vietii lui David: Ps. 59, 56, 34, 142, 52, 54, 57, 60, 51, 3, 63, 7, 18. Ordinea aceastã nu pare normalã, dar ea urmãreste cronologic evenimentele vietii lui David asa cum sînt ele redate de cartea 1 Samuel.

(2) Unii dintre psalmi sînt asociati cu anumite aspecte din închinãciunea poporului Israel (vezi Ps. 5:7; 66:13; 68:24, 25) si trebuiesc întelesi în ansamblul procesiunilor liturghice de la Templu.

(3) Multi dintre psalmi sînt de fapt inspiratii profetice care anticipeazã venirea lui Cristos pe pãmînt. si atunci însã, ei au apãrut într-un anumit context istoric legat de evenimente contemporane autorului lor. Aceste evenimente trebuiesc studiate cu atentie pentru a ne ajuta sã avem o întelegere mai clarã a textului.

Interpretarea psalmilor este o problemã a mintii, trãirea mesajului lor este o problemã a inimii. S-a spus despre cartea Psalmilor cã „este un rîu de mîngîiere în apa cãruia s-au adunat lacrimile vãrsate de nenorocitii trecutului pentru a rãcori arsita din sufletele celor ce suferã astãzi". Sau cã este „grãdina tuturor florilor cu petale parfumate, chiar dacã unele dintre ele cresc numai în mijlocul spinilor". A fost comparatã cu „un desãvîrsit instrument muzical din corzile cãruia pot prinde fiintã si jalea si triumful, si deznãdejdea si biruinta, si teama si încrederea nestrãmutatã, si tristetea si bucuria fãrã margini".

Continutul psalmilor: La o privire mai atentã observãm cã avem de a face cu o culegere de cinci cãrti ale psalmilor, fiecare dintre ele terminate cu o doxologie (o proslãvire a numelui lui Dumnezeu). Numele de cinci le-a adus imediat o asemuire cu Pentateucul lui Moise. Comentatorii numesc cele cinci cãrti ale psalmilor dupã numele corespunzãtor al uneia dintre cele cinci cãrti scrise de el.

a. Sînt psalmi ai genezei (1-41) al cãrui subiect predominant este omul,
b. psalmi ai exodului, cuprinzînd mai ales cîntãri de eliberare (42-72),
c. psalmi levitici, asociati cu slujba de la Templu (73-89),
d. psalmi asociati cu peregrinãrile din cartea Numeri (90-106) si
e. psalmi deuteronomici sau ai proslãvirii dragostei divine (107-150).

Un alt fel de a clasifica psalmii este dupã specificul mesajului lor. Existã astfel:

(1) psalmi de învãtãturã (1, 19, 39),
(2) psalmi de laudã (8, 29, 93, 100),
(3) psalmi de multumire (30, 65, 103, 107, 116),
(4) psalmi de pocãintã (6, 32, 38, 51, 102, 130, 143),
(5) psalmi prin care strãbate încrederea (3, 27, 31, 46, 56, 62, 86),
(6) psalmi ai necazurilor (4, 13, 55, 64, 88),
(7) psalmi ai dorintelor (42, 63, 80, 84, 137),
(8) psalmi care recapituleazã istoria (78, 105, 106) si
(9) psalmi profetici (2, 16, 22, 24, 40, 45, 68, 69, 72, 97, 110, 118)

Continutul psalmilor este pus adesea în forme de o desãvîrsita frumusete. Iatã, de exemplu, psalmul 119 al cãrui autor se presupune cã a fost cãrturarul Ezra. Pentru cititorul neavizat este greu sã nu te rãtãcesti în multimea celor 176 de versete ale lui. În originalul ebraic însã, psalmul este o succesiune de grupe de cîte 8 versete, fiecare începînd cu cîte una din literele alfabetului evreiesc. Avem de a face deci cu un acrostih alfabetic alcãtuit dintr-o serie de octete. Analiza continutului acestui psalm devine dintr-o datã mai usoarã si mai fructuoasã.

Mesajul cãrtii: Psalmii sînt cartea tuturor oamenilor, tuturor sentimentelor si a tuturor situatiilor. Oricine, oriunde si în orice stare s-ar gãsi se poate identifica cu ceea ce se gãseste în textul psalmilor. Cel sãrac si pãrãsit, cel bolnav si aflat în suferintã, cel exilat departe de cei dragi si de tarã, cei aflati mereu în pericol, cei pãcãtosi se pot regãsi în oglinda psalmilor. Este loc însã acolo si pentru cei iertati, pentru cei biruitori, pentru cei prãbusiti în adorare, pentru cei atasati total de Domnul si locasurile Sale, pentru cei pierduti lor însile si dãruiti pe vecie Creatorului.

Cartea Psalmilor este si cartea Legii desãvîrsite a lui Dumnezeu. Ea ne aratã cum putem sã ne delectãm în ea si sã o facem „candelã pentru picioarele noastre, luminã pe cãrare" si desfãtare „mai dulce ca fagurul de miere pentru cerul gurii".

Ca si celelalte cãrti ale Bibliei, cartea Psalmilor ne vorbeste si ea despre planul pe care l-a fãcut Dumnezeu pentru mîntuirea omenirii. Dupã înviere, Domnul Isus li s-a arãtat ucenicilor: „le-a deschis mintea cã sã înteleagã Scripturile" si le-a arãtat ceea ce fusese scris cu privire la El si lucrarea Sa „în Legea lui Moise, în Prooroci si în Psalmi". Putem si noi sã refacem acest studiu exegetic fãcut de Domnul Isus cu ucenicii. Iatã un rezumat al lui:

a. Despre esenta lucrãrii Lui mesianice gãsim scris în Ps. 22:22
b. Despre slujirea Sa ca Mare Preot gãsim scris în Ps. 40:6, 8; 22; 49; 110.
c. Despre demnitatea Lui de împãrat gãsim scris în Ps. 2; 21; 45; 72.
d. Despre suferintele Lui teribile gãsim scris în Ps. 22 si 69
e. Despre învierea Lui gãsim scris în Ps. 16

Dintre toate cãrtile Vechiului Testament, cartea Psalmilor este cel mai mult citatã în cãrtile Noului Testament. Unele dintre portiunile ei sînt parcã parte integrantã din Evanghelii. Iatã de exemplu succesiunea celor trei psalmi: 22, 23 si 24. Cel dintîi ne prezintã suferintele pãstorului cel bun care-si dã viata pentru oile Sale. Vedem ridicatã crucea îi auzim strigãtele sfîsietoare ale Celui ce moare o moarte ispãsitoare. Psalmul 23 este cunoscut de toatã crestinãtatea drept „psalmul pãstorului" („Domnul este Pãstorul meu, nu voi duce lipsã de nimic. El mã paste la pãsuni verzi si mã duce la ape de odihnã, etc...”) Gãsim în acest psalm oferta Domnului Isus de a conduce si de a îngriji sufletele care i se încredinteazã. Psalmul 24 ni-L prezintã pe pãstor ajuns în slavã gatã sã rãsplãteascã oile care L-au urmat pînã la capãt.

Soarta poporului Israel este si ea descrisã într-o succesiune de psalmi. Iat-o:

a. Ruina poporului este descrisã în Ps. 42-49
b. Rãscumpãrãtorul poporului este prezentat în Ps. 50-60
c. Rãscumpãrarea poporului este arãtatã în Ps. 61-72

Este greu sã arãtãm mesajul psalmilor într-o introducere scurtã ca aceasta. Vã lãsãm dumneavoastrã plãcerea ca dupã ce ati parcurs cu noi aceastã vedere panoramicã a lor, sã vã apropiati pe rînd de fiecare psalm în parte, sã-i descoperiti frumusetea si sã-i sorbiti cu nesat aroma specificã.