Plangerile stud

 

                   Cartea PLANGERILE LUI IEREMIA 


Cartea aceasta este o elegie scrisã la moartea unui oras. Ieremia plînge peste Ierusalimul transformat în ruine de cãtre ostile invadatoare ale Babilonului.

Titlul: Cartea poartã acelasi nume si în original si în traducerile mai cunoscute. Este clar cã durerea acestui profet l-a fãcut sã vibreze cu o mãiestrie pe care numai un talent cu totul remarcabil putea s-o aibã. Cele cinci capitole ale cãrtii sînt tot atîtea plîngeri ale cãror versete sînt asezate în ordine alfabeticã. Fiecare dintre primele 4 capitole începe cu litera „a" si se terminã cu „z". În capitolul 3, fiecãrei litere îi sînt alocate un grup de trei versete. Avem de a face cu patru acrostihuri alfabetice. Ieremia plînge literalmente de la A la Z.

Autorul: Nimeni nu putea sã scrie aceastã carte în afara lui Ieremia. Acest om a fost profetul unei iubiri neîmpãrtãsite. Capitolele acestei cãrti ni-l prezintã plîngînd aplecat peste cadavrul marei sale iubiri: Ierusalimul. Aparent, misiunea lui Ieremia a fost un esec total. Dumnezeu nu ne judecã însã dupã rezultatele slujirii noastre, ci dupã credinciosia pe care am dovedit-o. Din acest punct de vedere, Ieremia este unul dintre cei mai mari bãrbati din istoria poporului lui Dumnezeu.

Data scrierii: Cartea a fost scrisã la putin timp dupã distrugerea Ierusalimului (Ier. 39:52). Nebucadnetar a asediat orasul din luna Ianuarie 588 pînã în luna Iulie 586. Ierusalimul a cãzut în 19 Iulie, 586, iar Templul si cetatea au fost date pradã focului în 15 August 586. Probabil cã Ieremia a scris aceastã serie de elegii înainte de plecarea lui înspre Egipt (Ier. 43:1-7).

Continutul cãrtii: Asa cum am spus, cele cinci capitole sînt tot atîtea plîngeri pe care profetul le revarsã asupra ruinelor orasului. Cartea aceasta este o extraordinarã carte de poezie. Ea nu a fost asezatã în sectiunea cãrtilor poetice pentru cã se înlãntuie în lucrarea profeticã a lui Ieremia, într-adevãr, în mijlocul durerii si deznãdejdii, Ieremia înaltã din cînd în cînd ode ale sperantei, veritabile demonstratii de credintã în mijlocul celor mai adverse conditii. Iatã, de exemplu, pasajul din capitolul 3:21-23: „Iatã ce mã mai gîndesc în inima mea, si iatã ce mã mai face sã trag nãdejde: Bunãtãtile Domnului nu s-au sfîrsit, îndurãrile Lui nu sînt la capãt, ci se înnoiesc în fiecare dimineatã. si credinciosia Ta este atît de mare!".

Trei teme se împletesc în desfãsurarea tesãturii poetice:

(1). Cea mai importantã dintre ele este bocetul pentru Ierusalimul dãrîmat. Dumnezeu s-a tinut de cuvînt. Lipsa pocãintei a atras asupra evreilor pedeapsa cruntã. În durerea lui, Ieremia vorbeste cînd în numele sãu, cînd în numele cetãtenilor Ierusalimului, cînd în numele cetãtii însãsi.

(2). A doua temã este mãrturisirea pãcatelor si recunoasterea dreptãtii lui Dumnezeu în hotãrîrea pedepsei asupra împãrãtiei lui Iuda.

(3) Cea de a treia temã este mai putin dominantã, dar nu mai putin importantã: ea este nãdejdea într-o viitoare restaurare a Ierusalimului si a locuitorilor sãi, datoritã marelui har pe care evreii l-au gãsit întotdeauna la Dumnezeul lor. Ieremia este un profet care cunoaste valoarea legãmîntului. Iatã ce scrie el în 3:24- 26: „Domnul este partea mea de mostenire", zice sufletul meu; de aceea nãdãjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nãdãjduieste în El, cu sufletul care-L cautã. Bine este sã astepti în tãcere ajutorul Domnului". si aceasta pentru cã -.„Domnul nu leapãdã pentru totdeauna. Ci, cînd mîhneste pe cineva, Se îndurã iarãsi de el, dupã îndurarea Lui cea mare" (Plîngeri 3:31-32).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Explicatia nenorocirii Ierusalimului este descrisã astfel: „Ca un vrãjmas a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a dãrîmat toate palatele, i-a prãpãdit întãriturile, si a umplut pe fiica lui Iuda cu jale si suspin. I-a pustiit cortul sfînt ca pe o grãdinã, a nimicit locul adunãrii Sale; Domnul a fãcut sã se uite în Sion sãrbãtorile si Sabatul, si, în mînia Lui nãpraznicã, a lepãdat pe împãrat si pe preot" (Plîngeri 2:5-6).

Mesajul cãrtii: Ieremia este un slujitor care se aseamãnã foarte mult cu Stãpînul sãu. Peste alte 600 de ani, Domnul Isus avea sã vinã el însusi pe pãmînt si sã plîngã pentru aceiasi cetate: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cîte ori am vrut sã strîng pe copiii tãi cum îsi strînge gãina puii sub aripi, si n-ati vrut! Iatã cã vi se va lãsa casa pustie" (Matei 23:37-38).

SCHITA CÃRTII

I. Distrugerea Ierusalimului (1)
Nenorocirile Ierusalimului 1:1-11
Jalea Ierusalimului 1:12-22

II. Mînia lui Dumnezeu (2)
Judecata Domnului, 2:1-10
Plîngerea profetului, 2:11-22

III. Rugãciune pentru îndurare (3)
Cîntarea de jale 3:1-18
Pricina de încredere, 3:19-42
Suferinta profetului 3:43-54
Rugãciunea profetului, 3:55-66

IV. Jalea Ierusalimului asediat (4)
Asedierea cetãtii, 4:1-12
Motivatia nenorocirii, 4:13-20
O geana de nãdejde, 4:21-22

V. Rugãciune pentru renastere (5)
Mãrturisirea, 5:1-18
Mijlocirea, 5:19-22