Pacatul

 

                                         Pacatul 


În epistola sa cãtre Romani, apostolul Pavel declarã cã toti oamenii - evrei sau neamuri, religiosi sau pãgîni - au pãcãtuit si sînt lipsiti de slava lui Dumnezeu. si Vechiul Testament si Noul Testament vorbesc pe larg despre „pãcat" folosind o gamã întreagã de termeni care aratã cît de caracteristicã este aceastã stare pentru conditia de acum a umanitãtii. Iatã mai jos cîtiva din termenii folositi în Biblie pentru a desemna starea de pãcat:

A gresi tinta (Hamartia)

Acesta este termenul cel mai folosit în Noul Testament (de peste 250 de ori). Am putea traduce textul din Romani 3:23 astfel: „Cãci toti si-au gresit tinta si au ajuns lipsiti de slava lui Dumnezeu". Hamartia descrie starea generalã de pãcãtosenie.

Nedreptate, necinste (Adikia)

Unul dintre cele mai cunoscute pasaje în care apare acest termen grec este pasajul din 1 Ioan 1:9: „Dacã ne mãrturisim pãcatele, El este credincios si drept, ca sã ne ierte pãcatele si sã ne curãteascã de orice nelegiuire".

Gresealã (Paraptoma)

Termenul apare de 21 de ori în Noul Testament si este cunoscut din rugãciunea „Tatãl nostru" în care gãsim: „si ne iartã nouã greselile noastre". Cuvîntul este un derivat de la verbul „pipto" (a cãdea) si denumeste lipsa de rezistentã în fata rãului, alunecarea de la calea credintei. Apostolul Iacov ne scrie: „Mãrturisiti-vã unii altora pãcatele (cãderile), si rugati-vã unii pentru altii, ca sã fiti vindecati" (Iacov 5:16).

Fãrãdelegea (Anomia)

Acest termen apare de 14 ori în Biblie si înseamnã „cãlcare de lege" („noma" = lege). 1 Ioan 3:4 ne dã o definitie a acestui termen: „Oricine face pãcat, face si fãrãdelege; si pãcatul este fãrãdelege".

Cãlcarea poruncii (Parabasis)

Termenul apare numai de 7 ori în Biblie si defineste încãlcarea unei legi sau interdictii specifice. A „încãlca" înseamnã a trece dincolo de limite specifice stabilite de Dumnezeu, a nesocoti cu bunã stiintã o anumitã poruncã. Aceastã formã de pãcat este mai vinovatã decît „hamartia". Parabasis este un pãcat sãvîrsit cu bunãstiintã: „Femeia, fiind înselatã, s-a fãcut vinovatã de cãlcarea poruncii" (1 Tim. 2:15; Rom. 2:23).

Lipsa de evlavie, Nelegiuire (Asebia)

Termenul acesta si derivatele lui apar de 18 ori în Biblie. „Sebia" înseamnã evlavie. „A-sebia" este lipsa de atitudine corectã fatã de Dumnezeu si fatã de problemele vietii. Iacov, citind un paragraf dintr-o strãveche profetie a lui Enoh, foloseste acest termen de 4 ori pentru a sublinia grozãvia pãcatului si pedeapsa categoricã pe care o atrage: „Iatã cã a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sãi, ca sã facã o judecatã împotriva tuturor, si ca sã încredinteze pe toti cei nelegiuiti, de toate faptele nelegiuite, pe care le-au fãcut în chip nelegiuit, si de toate cuvintele de ocarã, pe care le-au rostit împotriva Lui acesti pãcãtosi nelegiuiti" (Iacov 14-15).