Matei studii

 

                                  Cartea MATEI 


Titlul: În originalul grec, Evanghelia poartã titlul: „Kata Mataion" - „dupã Matei".

Autorul: Experienta convertirii lui Matei ne este datã de el însusi (Mat. 9:9-17). Numele lui cel vechi, „Levi, fiul lui Alfeu" (Marcu 2:14), este înlocuit cu „Matei" care tãlmãcit înseamnã „darul lui Dumnezeu". Probabil cã aceastã poreclã i-a fost datã ca o amintire a harului pe care i l-a fãcut Domnul Isus atunci cînd l-a chemat la Sine. Aduceti-vã aminte cã Matei si-a deschis inima si casa ca sã-L gãzduiascã pe Domnul Isus. Nu numai atît, dar, asa cum a remarcat un comentator, Matei si-a luat cu sine si pana atunci cînd a pãrãsit vama ca sã-L urmeze pe Domnul. Mîinile lui care serviserã altãdatã înrobirea si jaful, s-au dat în întregime lui Isus.

Continutul cãrtii: Nici una dintre cele 4 Evanghelii nu este o biografie în sensul modern al cuvîntului. De fapt, apostolul Ioan îsi exprimã îndoiala cã o astfel de biografie ar fi posibil de întocmit vreodatã:

„Mai sînt multe alte lucruri, pe care le-a fãcut Isus, care, dacã s-ar fi scris cu deamãruntul, cred cã nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încãpea cãrtile care s-ar fi scris" (Ioan 21:25).

Matei îl prezintã pe Domnul Isus drept împãratul mesianic promis de Dumnezeu Israelului (Mat. 1:23; 2:2, 6; 3:17; 4:15-17; 21:5, 9; 22:44, 45; 26:64; 27:11, 27-37). Fiind obisnuit sã tinã evidente sistematice, fostul vames ne dã o cronicã foarte ordonatã a vietii si misiunii împãrãtesti a Domnului Isus. Despre venirea împãrãtiei a vorbit Ioan Botezãtorul (Matei 3:1-2). Acelasi mesaj l-a avut si Domnul Isus în debutul misiunii Sale publice (Matei 4:23). Aceiasi proclamatie au fost trimisi sã o facã si cei 12 apostoli ai Domnului (Matei 10:1-7).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Numirea „Împãrãtia cerurilor" apare de 28 de ori în textul Evangheliei lui Matei si niciodatã în celelalte scrieri ale Noului Testament. Evanghelistul foloseste 130 de citate din cãrtile Vechiului Testament pentru a le dovedi evreilor cã Isus Cristos este Mesia. Expresia: „ca sã se împlineascã ceea ce fusese vestit prin prooroci" este folositã de 9 ori de Matei si nici ea nu mai apare în textul vreuneia dintre celelalte Evanghelii.

Evanghelia lui Matei este singura în care este mentionat cuvîntul: „Bisericã" (16:18; 18:17). Termenul grecesc folosit - eclesia - înseamnã „adunarea celor chemati afarã cu un scop", „multimea celor pusi de o parte". În Vechiul Testament, Israel fusese „poporul ales al lui Dumnezeu". Situatia aceasta începuse odatã cu chemarea lui Avraam si cu punerea lui deoparte (Gen 12:1; Deut. 7:6-8). De fapt, stefan numeste natiunea lui Israel chiar cu termenul de „Bisericã" atunci cînd spune: „El este acela care, în adunarea Israelitilor din pustie..." (Fapte 7:38). Evreii fuseserã poporul „pus deoparte de Dumnezeu", în Noul Testament, Biserica nu mai este compusã numai din evrei. În aceastã adunare nu se mai fac distinctii rasiale (Galat. 3:28). Din ea pot face parte si evreii si cei dintre neamuri. Chiar si Matei, care scrie în mod special evreilor, are în Evanghelia lui elemente „universaliste" care îi includ si pe cei dintre neamuri. Iatã numai cîteva exemple: Magi din rãsãrit vin sã se închine pruncului Isus (Matei 2:1-12), Domnul face minuni pentru cei dintre neamuri si chiar îi laudã pentru credinta lor (Matei 8:5-13; 15:21-28), împãrãteasa din seba este lãudatã pentru osteneala pe care a depus-o ca sã vinã sã audã întelepciunea dumnezeiascã asezatã în Solomon (Matei 12:42). În ceasul hotãrîtor al misiunii Sale, Domnul Isus se întoarce la o profetie fãcutã despre neamuri (Matei 12:14-21), chiar si în pildele pe care le dã, Isus aratã cã binecuvîntãrile refuzate de Israel vor fi împãrtite neamurilor (Matei 22:8-10; 21:40-46), predica rostitã pe Muntele Mãslinilor promite cã mesajul Evangheliei „va fi propovãduit în toatã lumea, ca sã slujeascã drept mãrturie tuturor neamurilor" (Matei 24:14), iar împuternicirea datã ucenicilor dupã înviere este de a se duce sã facã ucenici "din toate neamurile" (Matei 28:19-20).

SCHITA CÃRTII

I. APARITIA ÎMPÃRATULUI 1-10
A. Persoana Sa (cap. 1-4)
B. Principiile Sale (cap. 5 - 7)
C. Puterea Sa (cap. 8-10)

(Notã: Anuntul caracteristic acestei perioade este: „Împãrãtia cerurilor este aproape" (3:2; 4:17; 10:7)

II. RÃSCOALÃ ÎMPOTRIVA LUI 11-13
A. Mesajul Sãu este respins (11:1-9)
B. Lucrarea Lui este negatã (11:20-30)
C. Principiile Lui sînt respinse (12:1-21)
D. Persoana Lui este atacatã (12:22-50)
E. Urmarea: Împãrãtia devine o „tainã" refuzatã acelei generatii (pildele Împãrãtiei din cap. 13)

III. RETRAGEREA ÎMPÃRATULUI 14 - 20
(Domnul pãrãseste multimile pentru a petrece timpul împreunã cu grupul restrîns al ucenicilor)
A. Înainte de mãrturisirea lui Petru (14:1 -16:12)
B. Mãrturisirea lui Petru (16:13-28)
(Cea dintîi anuntare a Crucii -16:21)
C. Dupã mãrturisirea lui Petru (17:1 - 20:34)
(A doua anuntare a Crucii -17:22)
(A treia anuntare a Crucii - 20:17-19)

IV. LEPÃDAREA ÎMPÃRATULUI 21-27
(„De aceea vã spun cã împãrãtia lui Dumnezeu va fi luatã de la voi...” 21:43)
A. Prezentarea Lui însusi ca Împãrat (21:1-16)
B. Înfruntarea cu conducãtorii (21:17 - 23:39)
C. Mesajul Sãu profetic (24 - 25)
D. Suferintele si moartea Sa (26 - 27)

V. ÎNVIEREA ÎMPÃRATULUI 28