Marcu studii

 

                                   Cartea MARCU 


Titlul: În originalul grec, cartea poartã titlul: „Kata Markon" - „dupã Marcu".

Autorul: Sã trecem în revistã mai întîi ceea ce stim despre acest personaj:

a. Mama lui s-a numit Maria (Miriam - în ebraicã), dar el însusi a purtat un nume evreiesc „Ioan" si unul roman „Marcus", ceea ce ne poate arãta sau cã a avut un tatã roman sau cã tatãl sãu îsi cîstigase (sau cumpãrase, vezi Fapte 22:28) cetãtenia romanã.

b. Familia lui s-a bucurat de o oarecare prosperitate materialã, subliniatã de altfel si de prosperitatea unchiului sãu Barnaba (Fapte 4:37).

c. În casa lor s-au întîlnit adeseori ucenicii Domnului Isus dupã înãltarea învãtãtorului lor la cer. De fapt, Ioan Marcu a fost prins fãrã voia lui în lantul evenimentelor si se pare cã era cît pe ce sã o pãteascã pentru amestecarea lui în anturajul care-l însotea adesea pe „Rabinul din Nazaret". Cu sigurantã cã el este acela despre care se vorbeste în Marcu 14:51-52.

„Dupã El mergea un tînãr, care n-avea pe el decît o învelitoare de pînzã de in. Au pus mîna pe el; dar el si-a lãsat învelitoarea, si a fugit în pielea goalã".

Numai Ioan Marcu putea cunoaste si scrie asemenea detalii despre propria lui pãtanie!

d. Despre Marcu mai aflãm si cã a fost „fiul lui Petru":

„Biserica aleasã cu voi, care este în Babilon, vã trimete sãnãtate. Tot asa si Marcu, fiul meu" (1 Petru 5:13). Aceastã exprimare plinã de afectiune ne aratã douã lucruri: cã Petru l-a „nãscut" pe Marcu în credinta crestinã si cã dealungul întregii sale vieti, Marcu a continuat sã fie un fiu al lui Petru. Existã evidente clare cã între cei doi au fost legãturi comune de slujire.

Papias, unul din presbiterii Bisericii din secolul întîi, scrie cã Ioan apostolul a spus urmãtoarele: „Marcu, fiind traducãtorul lui Petru, a notat totul cu fidelitate, nu într-o ordine cronologicã a evenimentelor, cãci el n-a umblat cu Domnul, ci doar l-a auzit pe Petru povestind". Se pare cã Petru, pescar lipsit de o educatie aleasã, a continuat sã vorbeascã cu predilectie limba aramaicã si cã de cîte ori a trebuit sã vorbeascã în afara iudeii l-a folosit pe Ioan Marcu în slujba de interpret. Ani de-a rîndul deci, Ioan Marcu a fost „gura" prin care Petru a vorbit neamurilor. Probabil cã dupã moartea marelui apostol, oamenii l-au îndemnat pe Ioan Marcu sã continue sã le povesteascã ceea ce spusese Petru. Spre bãtrînete, Marcu însusi a asternut pe hîrtie viata Domnului Isus asa cum o stia de la Petru si aceastã scriere a lui a devenit cea de a doua Evanghelie asezatã în Noul Testament. Cine o va citi stiind toate acestea, va recunoaste usor pasajele în care este evidentã contributia lui Petru si îsi va explica de ce aceastã scrierere „din memorie" este mai scurtã decît toate celelalte trei Evanghelii.

Continutul cãrtii: Desi a stiut multe despre Domnul Isus, Marcu a scris cea mai scurtã dintre cele patru Evanghelii. Toti cei ce au studiat Evanghelia lui Marcu au remarcat cã ea este o carte de actiune. Marcu nu este preocupat nici de împlinirea profetiilor si nici de clarificarea genealogiilor. Discursurile, atunci cînd apar, sînt date în forme prescurtate. Nu întîlnim în textul lui Marcu nici un fel de genealogie a Mîntuitorului. Accentul este pus pe activitatea depusã de Domnul Isus în slujba oamenilor.

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Evanghelia lui Marcu nu are nici un fel de introducere. Toate celelalte au un cuvînt de lãmurire sau un preambul care sã prezinte scopul scrierii. Marcu trece direct la redarea faptelor vietii Domnului Isus. Cuvîntul caracteristic lui Marcu este: „îndatã...” El este repetat mereu, de parcã autorul ar fi dorit sã ne atragã atentia cã personajul pe care ni-L prezintã este mereu grãbit si ocupat cu lucrarea pe care a venit sã o facã. Marcu nu redã discursurile Domnului Isus, dar ne dã în schimb minunile sãvîrsite de El. În textul Evangheliei sale gãsim nu mai putin de 20 de minuni sãvîrsite de Domnul.

Tema Evangheliei lui Marcu este: „Cristos - Robul" si se gãseste în textul din Marcu 10:45:

„Cãci Fiul omului n-a venit ca sã I se slujeascã, ci El sã slujeascã, si sã-si dea viata rãscumpãrare pentru multi".

SCHITA CÃRTII

I. Slujirea lui Cristos ca Rob, 1-10
A. Pregãtirea, 1:1-13
1. prin misiunea lui Ioan Botezãtorul, 1:1-8
2. prin botezul Lui, 1:9-11
3. prin ispitirile Lui, 1:12-13

B. Propovãduirea Lui, 1:14-20
C. Puterea Lui, 1:21-3:12
D. Anturajul Lui, 3:13-35
E. Pildele Lui, 4:1-34
F. Prerogativele Lui, 4:35-9:1
G. Prevestirile Lui 9:2-50
H. Predicarea în Ferea, 10:1-52

II. Sacrificiul lui Cristos ca Rob, 11-15
A. Duminicã: Intrarea triumfalã în Ierusalim, 11:1-11
B. Luni: Blestemarea smochinului si curãtirea Templului, 11:12-19
C. Marti: Discursuri si învãtãturi, 11:20-13:37
D. Miercuri: Uns de Maria si trãdat de Iuda, 14:1-11
E. Joi: Cina si trãdarea, 14:12-52
F. Vineri: Judecata si pãtimirea, 14:53-15:47

III. Biruinta lui Cristos ca Rob, 16
A. Duminicã: învierea Lui, 16:1-8
B. Arãtãrile Lui, 16:9-18
C. Înãltarea Lui, 16:19-20