Luca studii

 

                                     Cartea LUCA 


Titlul: În originalul grec, cartea poartã titlul: „Kala Loukon" - „dupã Luca".

Autorul: Din introducerile pe care le gãsim la începutul „Evangheliei lui Luca" si a cãrtii „Faptele Apostolilor" se vede foarte clar cã ambele au fost scrise de un singur autor: „Luca" si cã amîndouã au fost destinate aceluiasi om: "Teofil". Cine a fost acest Luca?

1. Un tovarãs de cãlãtorie al lui Pavel. Schimbarea de la „au trecut atunci prin Misia" din Fapte 16:8, la „Dupã vedenia aceasta a lui Pavel, am cãutat îndatã sã ne ducem în Macedonia...” din 16:10 ne spune cã Luca s-a alãturat apostolului Pavel la Troa. Dupã aceasta, Luca a devenit tovarãsul de lucru nedespãrtit al lui Pavel. Cu el a cãlãtorit la Filipi (16:12), iar sase ani mai târziu tot cu el a plecat din Filipi (20:6). Au fost împreunã la Ierusalim (21:17), cînd multimea dezlãntuitã a încercat sã-l linseze pe Pavel. Au fost împreunã în cei doi ani de detentie la Cezareea (24:27 si 27:1). Împreunã au fost si în cãlãtoria plinã de peripetii înspre Roma, cînd s-a spart corabia cu ei (27:1 - 28:16). Împreunã au fost la Roma, cu ocazia procesului judecat de Nero si tot împreunã au fost, se pare, si în ultimele clipe dinainte de martirajul marelui apostol (Col. 4:14; 2 Tim.4:2; Filimon 24).

2. Medic iubit de apostoli. Aflãm lucrul acesta din încheierea scrisorii lui Pavel cãtre Biserica din Colose: „Luca, doctorul prea iubit...” (Col. 4:14). Probabil cã Luca a dat îngrijiri medicale multora si în multe locuri, ajungînd sã fie iubit si pretuit de Biserici. Dacã citim bine, vedem cã si însotirea cu Pavel s-a fãcut într-o vreme cînd Pavel avea nevoie de îngrijire medicalã datoritã unui atac acut de boalã a ochilor (comparã „Galatia" din Fapte 16:6 cu „noi" din 16:10 si Galateni 4:13-15)

Continutul cãrtii: Evanghelia lui Luca poate fi numitã Evanghelia Omului Isus Cristos. Aceastã afirmatie nu este o blasfemie care neagã dumnezeirea Celui nãscut în Nazaret, ci este o proclamare a „întrupãrii" care a fãcut posibilã „ispãsirea si rãscumpãrarea". Luca ni-L prezintã pe Domnul Isus ca descendent, nu numai al lui Avraam (lucrarea lui Matei), ci si al lui ADAM, strãmosul tuturor oamenilor (vezi genealogia din cap. 3:23-38). Prin aceasta el îl aseazã în suvoiul scurgerii istoriei umane, ca Cel venit nu numai sã participe deplin, dar si sã reaseze omenirea în prerogativele pierdute de neascultarea lui Adam. Învierea Domnului Isus dintre cei morti este dovada datã tuturor de Dumnezeu cã „în Isus" se poate reveni „acasã". Viata vesnicã este oferitã încã o datã omenirii prin Golgota. Cristos a venit sã se facã pentru un timp „ca noi" pentru a putea sã ne facã pentru vesnicie „ca El".

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Faptul cã a stat atît de mult alãturi de Pavel îl face pe Luca sã fie legãtura fireascã dintre Dumnezeul evreilor, prin apostolul neamurilor, cãtre oamenii de pretutindeni. Influenta exercitatã de propovãduirea lui Pavel este evidentã în teologia Evangheliei scrisã de Luca. Remarcati cum la capitolul: „Instituirea Cinei Domnului" asemãnãrile merg chiar si pînã la folosirea acelorasi cuvinte.

SCHITA CÃRTII

Prefata: Metoda si scopul scrierii, 1:1-4A.

I. Identificarea Fiului Omului, 1:5-4:13
A. Anuntarea nasterii lui Ioan Botezãtorul, 1:5-25
B. Anuntarea nasterii Fiului Omului, 1:26-56
C. Nasterea lui Ioan Botezãtorul, 1:57-80
D. Nasterea Fiului Omului, 2:1-20
E. Isus ca prunc adus la Templu, 2:21-38
F. Isus ca si copil adus la Templu, 2:39-52
G. Botezul Fiului Omului, 3:1-22
H. Genealogia Fiului Omului, 4:1-13

II. Slujirea Fiului Omului, 4:14-9:50
A. Începuturile slujirii Lui, 4:14-30
B. Autoritatea slujirii Lui, 4:31-6:11

C. Tovarãsii Sãi de lucru, 6:12-49
1. Chemarea ucenicilor, 6:12-16
2. Caracteristicile ucenicilor, (Marea Predicã), 6:17-49

D. Lucrãrile slujirii Lui, 7:1-9:50
1. slujirea celor bolnavi, 7:1-10
2. slujirea celor morti, 7:11-17
3. slujirea celor îndoielnici, 7:18-35
4. slujirea celor pãcãtosi, 7:36-50
5. alte slujiri, 8:1 -9:50

III. Lepãdarea Fiului Omului, 9:51-19:27
A. Refuzat de samariteni, 9:51-56
B. Refuzat de oamenii din preajmã, 9:57-62
C. Trimiterea celor 70, 10:1-24
D. Refuzat de un învãtãtor al Legii, 10:25-37
E. Primit în Betania, 10:38-42
F. Despre rugãciune, 11:1-13
G. Refuzat de neam, 11:14-36
H. Refuzat de farisei si cãrturari, 11:37-54
I. Refuzat, dar îi mai învatã o datã, 12:1-19:27

IV. Osîndirea Fiul Omului, 19:28-23:56
A. Duminicã: 19:28-44
B. Luni: 19:45-48
C. Marti: 20:1-21:38
D. Miercuri: 22:1-6
E. Joi: 22:7-53
F. Vineri: 22:54-23:55
G. Sîmbãtã: 23:56

V. Biruinta Fiului Omului, 24:1-53
A. Biruitor asupra mortii, 24:1-12
B. Împlinitor al profetiilor, 24:13-35
C. Biruitor asupra îndoielilor ucenicilor, 24:36-43
D. Biruitor dãruit Bisericii, 24:44-48
E. Biruitor împãrtind biruinta, 24:49
F. Biruitor înãltat în slava, 24:50-53