Isaia studii

 

                                   Cartea ISAIA 


Ceea ce este Shakespeare pentru literaturã, Michelangelo pentru sculpturã si Bach pentru muzicã, aceea este Isaia pentru profetie. Calitatea scrisului sãu se ridicã deasupra tuturor celorlalti profeti ai Bibliei. Nu este de mirare cã profetia lui fãrã seamãn a fost aleasã sã deschidã seria celor 17 cãrtii profetice ale Vechiului Testament.

Considerat „Evanghelistul Vechiului Testament", proorocul Isaia a fost instrumentul ales de Dumnezeu ca sã dea lumii cufundate în întunerec cea mai luminoasã carte de profetie Mesianicã. „...Totusi întunericul nu va împãrati vesnic pe pãmîntul în care acuma este necaz...  Poporul care umbla în întunerec vede o mare luminã; peste cei ce locuiau în tara umbrei mortii rãsare o luminã." (9:1, 2) „Cãci un Copil ni s-a nãscut, un Fiu ni s-a dat, si Domnia va fi pe umãrul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Pãrintele vesniciilor, Domn al pãcii"(9:6) „De aceea Domnul însusi vã va da un semn; Iatã, fecioara va rãmîne însãrcinatã, va naste un fiu, si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)" (7:14)

Titlul: Cartea poartã numele autorului ei, care tradus înseamnã providential tocmai: „Mîntuirea este a Domnului".

Autorul: Starea socialã a lui Isaia a fost înaltã. Primit cu familiaritate de împãratii Ahaz si Ezechia (cap.7 si 37), el a fost cronicarul de la curte în timpul domniei lui Ozia si Ezechia (2 Cronici 26:22; 32:32) Cartea lui poartã pecetile unui om cu educatie aleasã: stil elegant, ritm, bogãtie de pasaje cu o deosebitã frumusete literarã.

Nu stim nimic despre tatãl sãu, Amot, dar stim despre Isaia însusi cã a fost cãsãtorit (7:3) si cã a avut doi copii: sear Iasub („O rãmãsitã se va întoarce") si Maher-salal-Haz-Baz („Grãbeste de prãdeazã, aruncã-te asupra prãzii") (8:3). Sotia lui a fost de asemenea proorocitã. Este discutabil dacã Isaia a fost din neam de preoti. Accesul lui în Templu s-ar pãrea cã indicã acest lucru (6:6 comparat cu 2 Cronici 26:18)

În privinta caracterului, putem spune cã Isaia a fost caracterizat de: (a) îndrãznealã, deopotrivã înaintea împãratilor si înaintea multimii, (b) patriotism înflãcãrat - este pornit împotriva a tot ceea ce ar putea aduce nenorocire poporului sãu. Totusi, (c) blînd cu celelalte popoare din jur, într-o (d) simpatie care se ridicã deasupra oricãrui egoism national. Vorbeste cu (e) sarcasm si cu indignare împotriva pãcatului, totusi este (f) atent în limbaj cînd vorbeste fiind plin de reverentã fatã de Dumnezeu. Viata sa întreagã este plinã de (g) spiritualitate. Pe Dumnezeu îl numeste adesea Cel prea înalt, Cel Sfînt, Cel Atotputernic. Toate aceste trãsãturi îl fac pe Isaia unul dintre cele mai bune exemple pentru predicatorii din toate timpurile.

Data scrierii: Textul cãrtii plaseazã aceastã datã: „Pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz si Ezechia" (1:1). Isaia a avut deci aproximativ 60 de ani de activitate profeticã (740-680 î.Cr.). În vremea aceasta Israelul a fost dus în robie (722-721- î.Cr.), iar împãrãtia lui Iuda a fost partial invadatã de ostile lui Sanherib (701 î.Cr.). Traditia evreiascã plaseazã moartea sa pe vremea lui Manase, care l-ar fi închis în trunchiul unui copac si l-ar fi tãiat în douã cu ferãstrãul (Evrei 11:37)

Contextul istoric: Cei 60 de ani de activitate ai lui Isaia încep atunci cînd cele 10 semintii din regatul de Nord al lui Israel erau aproape sã fie cucerite de Asiria si duse în robie. Se încheiau astfel aproximativ 200 de ani de tristã istorie în care Israelul rãtãcise departe de Iehova, sub conducerea a nu mai putin de 19 împãrati din opt dinastii diferite.

Sub amenintarea lui Tiglat Pileser al Asiriei, Israelul intrã în aliantã cu Siria si Damascul. Împãratul Ahaz din Iuda refuzã sã se alãture acestei aliante si este tinta unei invazii de pedepsire (2 Regi 16 si 2 Cronici 28). Ahaz cere ajutorul puternicei Asirii, care zdrobeste Siria si Israelul, dar ia sub tutela sa si micul regat al lui Iuda. Vasalitatea împãrãtiei lui Iuda dureazã pînã cînd Ezechia se rãscoalã (2 Regi 18). La aceastã rãscoalã îl îndeamnã Isaia care îl încurajeazã sã iasã din orice aliante omenesti si sã se încreadã numai în Iehova. Speriat însã de amenintarea asirianã, Ezechia ascultã de alte glasuri care-l îndemnau sã se alieze cu Egiptul, singura putere rivalã pe mãsura Asiriei (Isaia 30:2-4). Cînd Sanherib, noul împãrat al Asiriei, vine sã pedepseascã Iuda, Egiptul ezitã sã trimeatã ajutor, iar Ezechia este fortat sã se umileascã capitulînd si plãtind un mare pret în argint si aur (2 Regi 18:13-16). În secret însã, Iuda continuã sã flirteze cu Egiptul. Aflînd aceasta, Sanherib se întoarce sã-si zdrobeascã toti rivalii. Din imensele trupe îndreptate înspre Egipt, desprinde o armatã pe care o trimite sã cucereascã Ierusalimul (Isaia 36, 37). În panica asediului, Ezechia ascultã de Isaia, strigã cãtre Iehova si rezultatul nu întîrzie sã aparã: Dumnezeu însusi se luptã cu asirienii producîndu-le o mare înfrîngere din care Sanherib nu si-a mai revenit niciodatã, împãrãtia lui Iuda este eliberatã astfel de orice amenintare si se va bucura pentru un timp de pace, liniste si prosperitate. Dacã vom reusi sã tinem în minte acest mic rezumat istoric, citirea cãrtii lui Isaia va fi mai usoarã, iar unele pasaje obscure vor putea fi cu usurintã clarificate.

Continutul cãrtii: Subiectele rostirilor profetice ale lui Isaia acopãr o arie impresionantã de teme. Ele se întind de la întîmplãri petrecute în cer printre fãpturile lui Dumnezeu înainte de creatia lumii (vezi Isaia 42:5) si pînã la evenimente din viitorul îndepãrtat în care Dumnezeu va crea ceruri noi si un pãmînt nou (Isaia 65:17; 66:22). Chiar dacã Isaia este important si din punct de vedere al profetiilor despre Ierusalim (pe care-l numeste în 30 de feluri diferite), despre Israel si Iuda sau despre celelalte natiuni ale lumii (Isaia 2:4; 5:26; 40:15, 17, 22; 66:18), totusi importanta lui majorã rãmîne aceea a unui crainic ce vesteste lucrarea lui Mesia, în textul profetiilor sale este scris clar despre evenimente care s-au întîmplat apoi întocmai în viata Domnului Isus Cristos. Isaia a scris despre nasterea Sa (7:17; 9:6), despre dumnezeirea Sa (9:6-7), despre lucrarea Sa (9:1-2; 42:1-7; 61:1-2), despre suferintele si moartea Sa

(52:1-53:12) si despre împãrãtia Sa viitoare (cap. 2, 11, 65).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Dintre toate cãrtile Vechiului Testament, cartea lui Isaia este cea care vorbeste cel mai mult despre Domnul Isus Cristos. De fapt, personajul mesianic este numit „Robul Domnului", între evrei si crestini existã o disputã asupra adevãratei lui identitãti: evreii îl identificã cu Israelul, iar crestinii îl identificã cu Domnul Isus Cristos.

Este evident cã profetia lui Isaia a avut si un sens local imediat destinat vremii si poporului spre care a fost rostit si în cadrul acesta „robul Domnului" poate si trebuie sã fie identificat cu Israelul. Totusi, nimeni nu poate nega faptul cã profetia lui Isaia este si un mesaj peste veacuri, destinat celor cu care se vor împlini planurile viitoare ale lui Dumnezeu. În acest context al prevestirii, Robul Domnului trebuie identificat neapãrat cu fiinta si lucrarea lui Isus Cristos din Nazaret, Mîntuitorul lumii. Combinînd cele spuse ajungem la concluzia cã în unele pasaje „Robul Domnului" poate fi identificat cu Israelul, care a functionat ca un un „ante-tip" al lui Cristos în lucrarea de mîntuire, în timp ce în alte pasaje este clar cã el nu poate fi identificat decît cu Mesia-Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu venit sã trãiascã si sã moarã pentru salvarea oamenilor.

Un alt pasaj foarte cunoscut, dar nu mai putin controversat este Isaia 53. Biserica crestinã a preluat acest capitol ca fiind al ei, fãrã sã mai tinã cont cã el se adreseazã în primul rînd si în mod special neamului evreu. Nu Biserica, (care nu exista atunci) „nu L-a bãgat în seamã" (53:3), ci Israelul! Ei fuseserã acolo cînd a fost rãstignit Robul Domnului si tot ei vor fi aceia care vor cînta în viitor aceastã „cîntare a plîngerii", despre care ne vorbeste si profetia din Zaharia 12:10.

Între Israel si Bisericã continuã si astãzi acest conflict de interpretare. Evreii nu-L pot accepta astãzi pe Domnul Isus-Cristos ca „Mîntuitor" în planul lui Dumnezeu, dar nici unii din Biserica nu par a întelege cã Isaia ni-l prezintã solemn si pe Israel în rolul sãu mesianic.

Pentru cititorul pasionat de desfãsurãrile politice din lumea contemporanã, capitolele 60-66 sînt o lecturã fascinantã. Textul vesteste reîntoarcerea evreilor în tara lor, refacerea statului Isarel, criza mondialã si frãmîntãrile care nu se vor rezolva decît la revenirea lui Mesia.

DESPRE ÎMPÃRTIREA CÃRTII

Aranjarea cãrtii lui Isaia este usoarã de tinut minte pentru cã ea oglindeste simetric Biblia. Ea are 66 de capitole exact cîte cãrti sînt si în Biblia noastrã. Cartea lui Isaia, se împarte în douã pãrti cu exact acelasi numãr de capitole cîte sînt si cãrtile din cele douã jumãtãti ale Bibliei: 39 de cãrti pentru Vechiul Testament si 27 de cãrti pentru Noul Testament.

Primele 39 de capitole ale cãrtii lui Isaia se ocupã ca si Vechiul Testament mai mult cu Legea, neascultarea si pedeapsa. Ultimele 27 de capitole vorbesc ca si Noul Testament mai mult despre har, mîntuire, restaurare si slavã. Am putea spune cã profetia lui Isaia este o Biblie în miniaturã, dovedind încã o datã prin simetriile existente cã: „Toatã Scriptura este insuflatã de Dumnezeu" (2 Timotei 3:16).

SCHITA CÃRTII

I. PROFETIILE MÎNIEI 1 - 39
a. Judecatã asupra lui Iuda, 1:1-31
b. Ziua Domnului, 2:1-4:6
c. Pilda cu via Domnului, 5:1-30
d. Chemarea lui Isaia în slujbã, 6:1-13

ASIRIA CUCERESTE ISRAELUL
e. Semnul lui Emanuel, 7:1-25
f. Semnul lui Maher-salal-Has-Baz, 8:1-22
g. Profetia despre venirea lui Mesia, 9:1-7
h. Judecata lui Efraim, 9:8-10:4

DUMNEZEU PEDEPSESTE ASIRIA
Asirianul smerit, 10:5-34

ÎMPÃRÃTIA LUI MESIA 11-12
Judecatã împotriva neamurilor, 13:1-23:18

VREMEA SFÎRSITULUI
a. Necazul cel mare, 24:1-23
b. Laudã pentru împãrãtie, 25:1-12
c. Cîntarea împãrãtiei, 26:1-21
d. Propãsirea lui Israel în împãrãtie, 27:1-13
e. Cele sase „vai-uri", 28:1-34:17
f. Venirea împãrãtiei, 35:1-10

SCURTÃ INCURSIUNE ISTORICÃ
a. Ezechia scapã de asirieni, 36:1-37:38
b. Ezechia scapã de moarte, 38:1-22
c. Pãcatul lui Ezechia, 39:1-8

II. PROFETIILE MÎNGÎIERII 40 - 66
a. Mîngîiere prin izbãvire, 40:1-11
b. Mîngîiere prin Domnul, 40:12-41:29
c. Mîngîiere prin Robul Domnului 42:1-44:27
d. Mîngîiere prin bunãvointa lui Cir, 44:28-45:25
e. Mîngîiere prin pedepsirea Babilonului, 46:1-48:22

PROFETII DESPRE MESIA
a. Lucrarea lui Mesia, 49:1-26
b. Ascultarea lui Mesia, 50:1-11
c. Mesia încurajeazã Israelul, 51:1-52:12
d. Mesia sufere pentru ispãsire, 52:13-53:12
e. Mesia promite refacerea lui Israel, 54:1-17
f. Mesia cheamã toate popoarele, 55:1-56:8
g. Mesia avertizeazã pe cei rãi, 56:9-57:21

UN VIITOR GLORIOS PENTRU ISRAEL
a. Adevãrata pocãintã, 58:1-59:21
b. Ierusalimul zidit din nou, 60:1-22
c. Vestirea mîntuirii, 61:1-11
d. Venirea mîntuirii, 62:1-12
e. O zi de rãzbunare a Domnului, 63:1 -6
f. Rugãciunea rãmãsitei, 63:7-64:12
g. Dumnezeu rãspunde rãmãsitei, 65:1-16
h. Evenimentele glorioase de la sfîrsit, 65:17-66:24