Imparatia lui D

 

                          Imparatia lui Dumnezeu 


Între toate popoarele lumii, Dumnezeu a avut si are un popor al Sãu, o mãrturie vãzutã a Împãrãtiei Sale. Prin Împãrãtia lui Dumnezeu însã nu se întelege împãrãtia poporului Israel sau împãrãtia Bisericii. Împãrãtia despre care vorbesc profetii se va instaura plenar atunci cînd Dumnezeu însusi va locui cu supusii Sãi si va reinstaura ordinea si sfintenia primordialã. Va fi o domnie a dreptãtii si a harului, o perioadã prevestitã de profetii Vechiului Testament si proclamatã de Domnul Isus la începutul misiunii Lui pãmîntesti: „S-a împlinit vremea si Împãrãtia lui Dumnezeu este aproape. Pocãiti-vã si credeti în Evanghelie (Marcu 1:14-15).

Neputinciosul Israel si sovãielnica Bisericã nu pot instaura împãrãtia, ci o asteaptã doar si se roagã pentru ea: „Tatãl nostru care esti în ceruri... vie Împãrãtia Ta...” (Luca 11:1-4). „Luna va fi acoperitã de rusine si soarele de groazã; cãci Domnul ostirilor va împãrati pe muntele Sionului si la Ierusalim, strãlucind de slavã în fata bãtrînilor Lui" (Isaia 24:23).

„În vremile de pe urmã, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare, ca cel mai înalt munte, se va înãlta deasupra dealurilor, si popoarele vor veni grãmadã la el. Neamurile se vor duce cu grãmada la el si vor zice: „Veniti, haidem sã ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca sã ne învete cãile Lui si sã umblãm pe cãrãrile Lui! Cãci din Sion va iesi Legea, si din Ierusalim Cuvîntul Domnului."

„El va judeca între multe popoare, va hotãrî între neamuri puternice, depãrtate. Din sãbiile lor îsi vor fãuri fiare de plug, si din sulitele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia, si nu vor mai învãta sã facã rãzboi" (Mica 4:1-3).

Venirea Domnului Isus pe pãmînt a însemnat oferirea Împãrãtiei (Luca 4:17-21; Mat. 12:28). Poporul de atunci a refuzat aceastã ofertã si Dumnezeu si-a amînat planul Împãrãtiei mesianice, fãcînd loc „tainei" de care vorbeste apostolul Pavel: „vremea Bisericii" (Efes. 3:1-21).

În forma embrionarã, toate dimensiunile Împãrãtiei sînt prezente acum în viata Bisericii: Cristos stãpîneste în inimile celor nãscuti din nou, Duhul Sfînt ne cãlãuzeste în Legea cea nouã, sîntem fãcuti pãrtasi naturii dumnezeiesti, trãim standardul de sfintenie al împãrãtiei, etc. Din acest punct de vedere, vremea Bisericii poate fi privitã ca o avanpremierã a Împãrãtiei. Din punct de vedere spiritual, adunarea credinciosilor este: „Basileia" (Împãrãtia), iar Cristos este „Basileous" (Împãratul).

Instaurarea Împãrãtiei în toatã splendoarea si autoritatea ei mondialã nu se va face decît la cea de a doua venire a Domnului Isus Cristos. În clipa aceea lumea se va afla în cea mai teribilã înclestare militarã: Armaghedonul. „si dacã zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scãpa" (Mat. 24:21-22). Atunci, evreii îl vor întreba pe Domnul Isus: „De unde vin aceste rãni pe care le ai la mîini? si El le va rãspunde: „În casa celor ce Mã iubeau le-am primit" (Zah.13:6).

Dumnezeu va rãscumpãra atunci pe Israel din „alunecarea" despre care vorbeste Pavel (Rom. 9-11), si se va împlini ce scrie Zaharia:.Atunci voi turna peste casa lui David si peste toti locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare si de rugãciune, si îsi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au strãpuns, îl vor plînge, cum plînge cineva pe singurul lui fiu, si-L vor plînge amarnic, cum plînge cineva pe un întîi nãscut" (Zah. 12:10).