Ieremia studii

 

                               Cartea IEREMIA 


PROFETUL LACRIMILOR

„O! de mi-ar fi capul plin cu apã, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, as plînge zi si noapte pe mortii fiicei poporului meu!" (Ieremia 9:1).

Titlul: Cartea poartã numele autorului ei, care tradus înseamnã: „Dumnezeu aruncã". Numele lui este un avertisment despre pedeapsa pe care profetul a fost trimis s-o vesteascã.

Data: Dumnezeu l-a chemat în slujbã pe Ieremia la aproximativ 60 de ani dupã moartea profetului Isaia. Activitatea lui avea sã se desfãsoare pe durata ultimilor 40 de ani de existentã ai regatului lui Iuda.(„Cuvîntul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia... pe vremea lui Ioiachim... pînã la sfîrsitul lui Zedechia... pînã pe vremea cînd a fost dus Ierusalimul în robie"(12:3).

Cînd Ieremia a început sã vorbeascã, la vîrsta de aproximativ 21 de ani, norii grei si amenintãtori se ridicaserã deja la orizontul istoriei lui Iuda. Samaria si întreg regatul de Nord cãzuserã deja pradã de rãzboi si fuseserã strãmutati în tara amarã a robiei. Idolatria copiilor lui Dumnezeu atrãsese asupra lor judecata geloziei divine.

Autorul: Spre deosebire de cartea lui Isaia care ne spune foarte putin despre viata autorului ei, cartea proorocului Ieremia este presãratã aproape peste tot cu pasaje de confesiune autobiograficã (Ier. 10:23-24; 11:18 -12:6; 15:10-18; 17:9-11, 14-18; 18:18-23; 20:7-18)

(a). Locul nasterii: Ieremia s-a nãscut la Anatot, un sãtuc din tinutul lui Beniamin aflat la 4 km NE de Ierusalim. Numele locului s-a pãstrat încã din vremurile vechi si derivã de la zeita fenicianã Anat. Anatot era una din cele 13 cetãti date Levitilor în teritoriile ocupate de Iuda, Simeon si Beniamin (Iosua 21:13-19; l Cronici 6:57-60). Dupã divizarea împãrãtiei lui Solomon, Anatot-ula rãmas în împãrãtia lui Iuda. Localitatea mai existã si astãzi sub numele de Anata.

„Din tara lui Beniamin". Asemenea marelui apostol Pavel de mai tîrziu si Ieremia a fost din semintia lui Beniamin si tot asemenea lui Pavel si el a primit o misiune îndreptatã în acelasi timp si înspre iudei si înspre neamuri (Ieremia 1:5, 10, 18). Cu amîndoi s-au împlinit frumoasele cuvinte din promisiunea adresatã de Dumnezeu cu secole înainte celor din semintia lui Beniamin:

„El este preaiubitul Domnului, El va locui la adãpost lîngã Dînsul. Domnul îl va ocroti întotdeauna, si se va odihni între umerii Lui" (Deuteronom 33:12).

Cu adevãrat acesti doi beniamiti amenintati din toate pãrtile au gãsit odihnã numai în Domnul, care a stiut sã-i ocroteascã si care i-a purtat cu credinciosie pe umeri.

(b). Familia: Tatãl sãu s-a numit Hilchia (1:1) si a fost din rîndul preotilor. Ieremia a fost deci si preot si profet. Mama lui este mentionatã în Ier. 15:10, dar nu i se aminteste numele. Ni se mai spune cã Ieremia a mai avut si alti frati (Ier. 12:6). Un amãnunt semnificativ pentru consacrarea profetului este cã Dumnezeu nu i-a dat voie sã se cãsãtoreascã si sã aibã copii (Ier. 16:2).

(c). Chemarea lui Ieremia: „în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia" înseamnã în anul 626 î.Cr. De fapt textul ne spune cã Dumnezeu l-a „plãmãdit" pentru misiunea lui încã din pîntecele mamei (Ier. 1:5). Timiditatea si sfiiciunea lui proverbialã l-au fãcut însã sã primeascã numai cu greu misiunea care i-a fost încredintatã (Ier. 1:5, 7, 8; 17:16; 20:7).

(d). Moartea sa: Traditia ne spune cã Ieremia a murit în Egipt, în mijlocul rãmãsitei poporului, fiind omorît cu pietre în timp ce-i mustra pentru închinãciunea cãtre „împãrãteasa cerului" (Ier. 44:1, 8, 16, 17, 18, 25, 26).

(e). Caracterul profetului: Ieremia este unul dintre cele mai complexe si mai atrãgãtoare caractere din galeria eroilor biblici. În lãuntrul lui, Dumnezeu a tesut într-o armonioasã întrepãtrundere duiosia unei mame si statornicia unui luptãtor, tandretea femininã si hotãrârea neînduplecatã a unui barbat, fragilitatea nervoasã si simplicitatea transparentã, elocventa sensibilã si duritatea proclamatorului de adevãr.

Natura sa lãuntricã este atît de vizibilã în afarã, convulsiile sufletului sãu sînt atît de publice, încît îl putem asemãna cu limpezimea apelor de clestar din lacurile montane care reflectã fidel turbulenta mereu schimbãtoare a norilor de deasupra.

Ieremia a fost dãruit de Dumnezeu cu o naturã interioarã care nu l-a lãsat sã se restrîngã la pozitia unui simplu „comunicator" al vointei divine. El n-a fost niciodatã capabil sã se detaseze afectiv de continutul mesajului care i-a fost încredintat. Mistuit de o dragoste intensã si chinuitoare, Ieremia si-a trãit mesajele suferind si condamnînd deopotrivã. Omul si discursul profetic s-au contopit în întregime.

Ce impresioneazã mai întîi cînd ne gîndim la Ieremia?

a. Simpatia cu care el sufere ca nevinovat alãturi de cei cãzuti în vinã. Este o simpatie si o identificare la intensitatea cãreia numai putini oameni au ajuns. Lãuntrul lui Ieremia era sfîsiat în douã. Pe de o parte, era îndrãgostit de Dumnezeu cu o iubire supremã, neclãtinatã si definitivã, iar pe de altã parte era îndrãgostit de concetãtenii lui si nu se putea opri sã nu sufere alãturi de ei. Cînd erau loviti ei, el le simtea loviturile.

Pe de o parte, în relatia lui cu Dumnezeu, Ieremia era un profet, iar în relatia lui cu poporul era un patriot. Ieremia a reusit sã intre deopotrivã si în viata poporului sãu si în natura divinã, identificîndu-se cu amîndouã. El nu s-a multumit sã vorbeascã „pentru" Dumnezeu, ci a vorbit „împreunã" cu El si nu s-a oprit doar sã vorbeascã poporului, ci s-a coborît sã fie „împreunã" cu ei în suferintã.

b. Perseverenta lui plinã de rãbdare. Dumnezeu i-a dat lui Ieremia una din cele mai imposibile misiuni. Remarcati situatia paradoxalã în care a trãit profetul: Dumnezeu l-a chemat sã vorbeascã unui popor rãzvrãtit, dar în acelasi timp i-a interzis sã mijloceascã pentru ei (Ier. 7:16; 14:11-12). L-a încredintat cu un mesaj care l-a fãcut urît de popor, dar în acelasi timp nu i-a dat nici o posibilitate de a iesi din mijlocul lor (Ier. 20:7-10 si mai ales 37:11-16 si 43:1-6). În toate acestea, cu lacrimi pe fatã si cu focul în suflet, Ieremia a mers înainte, singuratic, predestinat sã nu aibã pe nimeni drag alãturi, lipsit de întelegerea unei sotii si de mîngîierea copiilor, urît de cei din jur, iubind fãrã mãsurã, tratat ca trãdãtor, dar punând în sîngele lui flacãra nãdejdii nationale, aruncat pe rînd în temnitã, în gherlã, în groapa cu noroi (Ier. 38:1-6), izbãvit rînd pe rînd din toate acestea, nedorit ca prooroc si totusi tîrît cu forta alãturi de cei ce-si împlineau neascultarea fugind în Egipt.

Continutul cãrtii: Ieremia este „proorocul din ceasul al-12-lea". El îl prezintã pe Dumnezeu ca fiind rãbdãtor, dar plin de sfintenie. Cele douã lectii grafice din casa olarului ne spun cã un vas nereusit poate fi remodelat atîta timp cît nu s-a uscat încã (Ier. 18:1-4), dar dacã se usucã, el nu mai poate fi recuperat si sfîrseste la groapa de gunoi (Ier. 19:10-11). Avertismentul dat de Dumnezeu a fost foarte clar: Timpul de asteptare pentru pocãinta împãrãtiei lui Iuda se apropie curînd de sfîrsit. Din cauza împietririi inimii lor, robia Babilonianã a devenit inevitabilã. Ieremia enumerã cauzele morale si spirituale care atrag asupra natiunii catastrofa care urmeazã. El nu se opreste însã numai la aceasta. Dincolo de pedeapsã, el vesteste nãdejdea într-o viitoare restaurare a Israelului. Privind în zarea vremii, el vede o rãmãsitã care se va întoarce si va încheia cu Dumnezeu un nou legãmînt (Ier. 31).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Cartea se desfãsoarã în jurul declaratiilor fãcute de Dumnezeu în Ier. 7:23, 24 si 8:11-12: „Cãci iatã porunca pe care le-am dat-o: „Ascultati glasul Meu...” Dar ei n-au ascultat... au dat înapoi si n-au mers înainte". "Leagã în chip usuratic rana poporului Meu, zicînd: „Pace! Pace!" si totusi pace nu este. Vor fi dati de rusine, cãci sãvîrsesc astfel de urîciuni... vor cãdea împreunã cu cei ce cad, si vor fi rãsturnati, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul".

Mesajul cãrtii: Viata lui Ieremia este o încurajare pentru toti cei fragili si singuratici, pentru toti cei chemati de Dumnezeu, dar neprimiti de oameni. Cu rãbdare, cu blîndete si cu perseverentã, el este purtat de Dumnezeu prin toate încercãrile si reuseste sã-si ducã pînã la bun sfîrsit slujirea. Multi din cei tari si înflãcãrati au cãzut. Un chipes Saul, un întelept capabil ca Solomon, un viteaz ca Samson s-au rostogolit sub vînturile împotrivitoare ale vietii. Firavul si plîngãretul Ieremia a rãmas însã în picioare. Uneori stejarii falnici cad sub apãsarea furtunii, rãmîn însã în picioare sãlciile plîngãtoare unduite de vînt la marginea apelor.

SCHITA CÃRTII

Introducere - Chemarea lui Ieremia (1)

I. PROFETII GENERALE, NEDATATE 2-20
Primul mesaj 2:1- 3:5;
al doilea mesaj 3:6-4:30;
al treilea mesaj (la poarta Templului) 7:1-10:25;
cel de al patrulea (legãmîntul rupt) 11:1-12:17;
al cincilea (semnul cu brîul de lîna) 13:1-27
al saselea (despre secetã) 14:1-16:21;
al saptelea (profetului necãsãtorit) 16:1-17:18;
al optulea (la portie cetãtii) 17:19-27;
al nouãlea (vasul olarului) 18:1-23;
al zecelea (vasul zdrobit) 19;
urmarea 20.

II. PROFETII SPECIFICE, DATATE 19-39
Prima (cãtre Zedechia) 21-23;
a doua (dupã prima deportare) 24;
a treia (despre robia Babiloneanã) 25;
a patra (dãrîmarea Ierusalimului si a Templului) 26;
a cincea (la începutul domniei lui Ioiachim) 27-28;
a sasea (cãtre prinsii de rãzboi din Babilon) 29-31;
a saptea (al zecelea an al lui Zedechia) 32-33;
a opta (pe timpul asediului Babilonean) 34;
a noua (în zilele lui Ioiachim) 35;
a zecea (într-al patrulea an al lui hiachim) 36;
a unsprezecea (în timpul asediului) 37;
urmarea 38-39.

III. DUPÃ CÃDEREA LUI IUDA 40-44
Blîndetea celor din Babilon fatã de Ieremia, 40:1 -6;
Ghedalia ca dregãtor si omorîrea lui, 40:7-41:18;
Mesajul lui Ieremia pentru cei rãmasi în tarã 42;
Ieremia tîrît în Egipt 43:1-7;
primul mesaj cãtre iudeii din Egipt 43:8-13;
al doilea mesaj cãtre cei din Egipt 44;

IV. PROFETII DESPRE NEAMURI 45-51
Un mesaj introductiv adresat scribului credincios Baruc 54;
primul mesaj (despre Egipt) 46:1-28;
al doilea (împotriva Filistenilor) 47:1-7;
al treilea (împotriva Moabului) 48:1-47;
al patrulea (împotriva Amonitilor) 49:1-6;
al cincilea (împotriva lui Edom) 49:7-22;
al saselea (împotriva Damascului) 49:23-27;
al saptelea (împotriva Chedarului si Hatorului) 49:28-33;
al optulea (împotriva Elamului) 49:34-39;
al nouãlea (împotriva Babilonului si Caldeii) 50-51;

ÎNCHEIERE: - Cucerirea Ierusalimului 52.