Grecii

 

                                         Grecii 


Grecia s-a ridicat ca putere predominantã pe scena lumii cam pe la sfîrsitul perioadei de timp acoperite de relatãrile Vechiului Testament. Grecii au exercitat o mare influentã în modelarea vietii din Israel. De asemenea, cultura greacã a pavat drumul pentru rãspîndirea Evangheliei si a crestinismului în primul secol de dupã moartea si învierea lui Cristos.

Sub conducerea unuia dintre cei mai mari conducãtori de osti din istoria lumii, Alexandru Macedon (336 - 323 î.Cr.), imperiul grecilor s-a extins asupra întregii Asii Mici, asupra Egiptului si a ajuns în India. Grecii au dominat lumea prin fortã si prin culturã. Procesul de rãspîndire a civilizatiei grecesti în tãrile cucerite poartã numele de „elenism" sau „elenizare" (derivat de la „Helenas" = Grecia). Limba greacã a devenit în scurt timp limba dominantã în toate tãrile. Chiar si dupã ridicarea puterii imperiale a Romei, Grecia a dominat lumea prin culturã. Istoricii spun astãzi cã: „Roma domina lumea prin fortã, dar Atena domina Roma prin rafinament, arte si filosofic".

Pentru evrei, „elenizarea" a însemnat un atentat la identitatea nationalã si religioasã. Antioch Epifaniu a dus obrãznicia de cuceritor atît de departe încît a intrat cãlare în Templu, a spurcat locasul de închinãciune aducînd o turmã de porci înãuntru si a asezat în Sfînta Sfintelor o statuie pãgînã. Dupã o perioadã de adînci suferinte, orgoliul national a rãbufnit violent si evreii s-au scuturat de sub jugul grecesc prin rãscoala numitã „a Macabeilor". Evreii au cunoscut apoi o scurtã perioadã de libertate, curmatã de invazia Legiunilor romane.

Grecii au lãsat în Israel urme adînci. tinutul din Nord-Estul tãrii a gãzduit multi colonizatori greci, care au format zece cetãti. Provincia s-a numit: „Decapolis".

În Ioan 12:20 gãsim scris cã: „Niste greci din cei ce se suiserã sã se închine la praznic, s-au apropiat de Filip si i-au zis: „Domnule, am vrea sã vedem pe Isus". Aceastã întîmplare a fost semnul care i-a anuntat Domnului Isus declansarea „ceasului" stabilit de providenta divinã pentru moartea Sa (Ioan 12:23-29).

În Noul Testament, termenul „grecii" se referã, prin extindere, la toti oamenii influentati de cultura greacã si care trãiau între granitele fostului imperiu (Marcu 7:26). tinînd seama de acest lucru, întelegem de ce apostolul Pavel împãrtea lumea de atunci în iudei, Greci si barbari (sau oameni necivilizati de influenta Atenei). Apostolul Pavel a fost un cercetãtor al civilizatiei grecesti, un familiarizat cu poezia greacã (Tit 1:12) si cu jocurile Olimpice (numite la început Jocurile Istmice"). Clãdind pe imagini cunoscute de toti, apostolul descrie viata crestinã folosind metafore sportive: „luptã", „alergare", „alergare dupã rînduieli", „supunerea la tot felul de înfrînãri", „cununa de biruitor", etc.

Unul dintre cele mai simbolice momente ale relatãrilor din cartea Faptele Apostolilor este confruntarea dintre apostolul Pavel si înteleptii filosofi ai Atenei. Dincolo de dialogul omenesc, s-au înfruntat atunci douã concepte filosofice despre lume si viatã. Cei prezenti au avut de ales între vorbãria sterilã si batjocoritoare a cãutãrilor omenesti si ascultarea de porunca divinã, care oferea tuturor viata pe calea pocãintei si credintei în Cristos (Fapte 17:15-34).

Dominatia mondialã a grecilor a fost anuntatã dinainte de profetul Daniel în tãlmãcirea visului lui Nebucadnetar si în celelalte viziuni ale lui (Dan. 11:3-35).