Filistenii 


Filistenii au fost o natiune tribalã crudã si curajoasã care a trãit în sud-vestul Palestinei, pe coasta Mãrii Mediterane. Numele lor se traduce prin „imigranti". Uneori, ei au fost numiti si „poporul mãrii", migrînd probabil spre Palestina din insula Creta sau Caftor (Gen. 10:14; Amos 9:7).

Influenta lor asupra lumii de atunci a fost suficient de mare pentru ca întreg tinutul Canaanului sã primeascã numele de Palestina („tara filistenilor").

În Biblie, filistenii sînt mentionati cu proeminentã în douã perioade istorice distincte: pe vremea lui Avraam (aproximativ 1.900 î.Cr.) si pe vremea împãratilor Saul si David (aproximativ 1.200-1.000 î.Cr.).

Filistenii din timpul lui Avraam au fost un neam de oameni pasnici si domoli. Sistemul lor politic administrativ avea în frunte un împãrat, Abimelec, care-i conducea dintr-o cetate-capitalã (Gen. 26:1, 8).

Mai tîrziu, filistenii au ajuns numerosi, expansionisti si cruzi. Ei si-au organizat teritoriile ocupate în cinci regate locale, grupate într-un fel de confederatie. Iatã numele celor cinci regate: Ascalon, Asdod, Ecron, Gat si Gaza (Iosua 13:3; Judec. 3:3). Dintre judecãtori, Samson a rãmas celebru prin vitejia arãtatã de el în luptele cu filistenii (Jud. 13-16). În timpul lui Eli, filistenii au încercat sã cucereascã toatã tara evreilor. Rezistenta depusã de acestia a fost firavã, filistenii reusind sã captureze pînã si „chivotul Domnului" (1 Sam. 4:1-22).

Pe vremea lui Samuel, filistenii au distrus cetatea Silo, care servise ca centru de închinãciune al evreilor. Asuprirea exercitatã de ei asupra evreilor a fost suficient de mare pentru a-i face pe cei din semintia lui Dan sã-si pãrãseascã vatra dãruitã de Dumnezeu si sã se strãmute în nordul Palestinei.

Amenintarea filisteanã a fost motivul pentru care evreii au cerut de la Domnul un împãrat care sã-i uneascã si sã-i conducã în luptã.

Pe vremea celor dintîi împãrati ai lui Israel, filistenii aveau arme puternice de fier, în timp ce evreii se luptau încã cu prastii si arcuri (1 Sam. 13:19-22).

Saul, cel dintîi împãrat al Israelului, si fiii sãi, au cãzut pe cîmpul de luptã într-o astfel de bãtãlie cu filistenii (1 Sam. 31:1-4). Cel de al doilea împãrat al lui Israel, viteazul David, s-a luptat si el cu filistenii, biruindu-i de data aceasta si punînd capãt dominatiei lor asupra evreilor (1 Cronici 18:1). Împãratii din Israel si Iuda au mai avut de luptat din cînd în cînd cu filistenii, dar acestea au fost conflicte minore.

Existã prea putine detalii pentru a putea reconstrui sistemul religios al filistenilor. Biblia mentioneazã cîteva zeitãti din sistemul lor politeist: Dagon, Astarteea si Baal Zebub. Existau temple la Gaza (Jud. 16:21, 23-30), Asdod (1 Sam. 5:1-7) si Ecron (2 Regi 1:1-16). Lui Dagon i se aduceau jertfe de cãtre toti domnitorii filistenilor (1 Sam 16:23), iar bãrbatii care plecau la luptã obisnuiau sã poarte la gît „miniaturi ale chipurilor idolesti" (2 Sam. 5:21).

Nebucadnetar, împãratul Babilonului, si-a extins dominatia asupra întregii lumi cunoscute de atunci. El a cucerit si cetãtile filistenilor, iar pe locuitori i-a deportat pe alte meleaguri ale imperiului. Aceasta a fost ultima referintã despre acest popor pe paginile istoriei.

 

 

  Site Map