Canaanitii

 

                                     Canaanitii 


Cercetãrile arheologice îi plaseazã pe canaaniti ca locuitori pe teritoriul Israelului de astãzi cu cel putin sase sute de ani înaintea expeditiilor militare ale lui Iosua.

Prin comparatie cu Egiptul, canaanitii erau un popor subdezvoltat. Totusi, civilizatia lor a reusit sã producã un sistem de constructii fortificate cu ziduri înalte si masive. Din relatarea Bibliei aflãm despre cetãti cu numele de: Ierihon, Ai, Lachis, Hebron, Debir si Hator.

Canaanitii au avut o scriere proprie, bazatã pe un alfabet specific. Recente descoperiri de documente canaanite la Ras Shamra în nordul Palestinei au pus la dispozitia cercetãtorilor amãnunte interesante despre cultura si civilizatia acelor timpuri.

Religia canaanitilor a fost o mãrturie a decadentei si imoralitãtii unei societãti umane desprinsã de Dumnezeu si prãbusitã la nivelul animalitãtii. Zeii canaanitilor personificau instinctele animalice ale firii pãmîntesti cãzutã pradã poftelor nesãbuite. Zeul suprem era un fel de personificare a „fertilitãtii" si a ploii. Aceastã caracteristicã era comunã si altor popoare primitive. Numirea de Baal nu este un nume propriu, ci unul generic pentru „Zeu". În sistemul canaanit politeist existau o sumedenie de „baali", fiecare dintre ei patronînd o anumitã „fortã". Exista pînã si un Baal-Zebub, „zeu al mustelor", cãruia i se cerea ajutorul împotriva acestor supãrãtoare insecte.

Sistemul ritual religios al canaanitilor consta în oficierea unor slujbe la templele rãspîndite pe toate înãltimile si în toate vãile tãrii. Participantii la ceremonii celebrau fertilitatea dedîndu-se la orgii dezgustãtoare. Nu era lipsitã bestialitatea si abuzurile de tot felul. Uneori, pe altarele pãgîne erau sacrificati copii.

Starea decãzutã a canaanitilor a atras mînia lui Dumnezeu si hotãrîrea Lui de a-i nimici cu desãvîrsire: „Cînd Domnul ti le va da în mîini si le vei bate, sã le nimicesti cu desãvîrsire, sã nu închei legãmînt cu ele si sã n-ai milã de ele. Sã le surpati altarele, sã le sfãrîmati stîlpii idolesti, sã le tãiati pomii închinati dumnezeilor lor si sã ardeti în foc chipurile lor cioplite" (Deut. 7:2-5).

Evreii au invadat Canaanul în anul 1.405 î.Cr., dar n-au distrus în întregime popoarele tãrii. De-a lungul istoriei, rãmãsita de canaaniti a fost pentru evrei o ispitã si un prilej de atragere înspre idolatrie. Una dintre cele mai mari apostazii a avut loc pe vremea împãratului Ahab si a sotiei sale Izabela (1 Regi 16:29-33). Dumnezeu l-a trimis atunci pe proorocul Ilie ca sã întoarcã poporul la Sine (1 Regi 18:16-40).