3Ioan studii

 

                                 Cartea 3 IOAN 


Titlul: În originalul grec, cartea poartã numele: „Ioannou G" - „Ioan G", „gama" fiind a treia literã din alfabetul grecesc.

Autorul: Acelasi „presbiter" care a scris si cea de a doua epistolã este si autorul acesteia (2 Ioan 1; 3 Ioan 1). De data aceasta, apostolul Ioan se adreseazã nu Bisericii si nici unei familii ci unui frate din Bisericã.

Data: A doua si a treia epistolã a lui Ioan au fost probabil scrisori de salut care au însotit cea dintîi epistolã spre destinatarii ei. Data scrierii lui 3 Ioan deci trebuie sã fie plasatã tot în preajma anului 90 d.Cr.

Contextul scrierii: Cea de a treia epistolã s-a nãscut pe fondul acelorasi frãmîntãri care tulburau viata Bisericii crestine din Asia spre sfîrsitul vietii lui Ioan. Rãmas ultimul ucenic al Domnului în viatã, Ioan vegheazã asupra adunãrilor crestine si asupra celor care functioneazã ca lideri spirituali ai Bisericii.

Continutul cãrtii: Aceastã a treia epistolã a lui Ioan este scurtã în continut, dar plinã de informatii care trebuiesc toate studiate. Epistola poate fi consideratã o scrisoare de însotire si recomandare pentru „cãrãusii" trimisi sã rãspîndeascã epistola scrisã de Ioan pentru apãrarea credintei în acele timpuri de atacul furibund al ereticilor „gnostici": „Vei face bine sã îngrijesti de cãlãtoria lor, într-un chip vrednic de Dumnezeu; cãci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fãrã sã primeascã ceva de la neamuri. Este datoria noastrã dar, sã primim bine pe astfel de oameni, ca sã lucrãm împreunã cu adevãrul" (3 Ioan 7-8).

La fel de bine însã, epistola poate fi cititã ca si un studiu în comportamentul liderilor spirituali ai Bisericii. Ioan, Gaiu, Diotref si Dimitrie sînt tot atîtea tipuri de slujitori ai Bisericii. Ioan este „presbiterul" cu autoritate apostolicã, Gaiu este lucrãtorul tînãr plin de rîvnã care se avîntã dincolo de limitele puterilor sale (3 Ioan 2-3). Cresterea lui spiritualã era supravegheatã direct de Ioan. În Biserica în care se afla, Gaiu este prins Între exemplul rãu dat de Diotref („Diotref, cãruia îi place sã aibã întîietatea între ei, nu vrea sã stie de noi. Ne cleveteste cu vorbe rele, nu primeste pe frati si împiedicã si pe cei ce voiesc sã-i primeascã, si-i dã afarã din Bisericã" - v. 9-10) si exemplul bun dat de Dimitrie („Toti, chiar si Adevãrul, mãrturisesc bine despre Dimitrie; si noi mãrturisim despre el; si stii cã mãrturisirea noastrã este adevãratã" - v.12). Sfatul pe care Ioan i-l dã lui Gaiu este sã nu se lase biruit de rãu si sã se ia dupã exemplul bun stabilit de Dimitrie: „Prea iubitule, nu urma rãul, ci binele. Cine face binele este de la Dumnezeu; cine face rãul n-a vãzut pe Dumnezeu" - v. 11).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: În textul acestei epitole ne întîlnim iarãsi cu „umblarea în adevãr” (3 Ioan 4), cu „umblarea în dragoste" (3 Ioan l, 6, 7) si cu grija lui Ioan pentru Biserica Domnului. Intimitatea dintre apostol si credinciosi este ilustratã cum nu se poate mai bine de exprimarea dorintei lui Ioan de a sta de vorbã cu ei „gura" cãtre gurã" (2 Ioan 12; 3 Ioan 13).

SCHITA CÃRTII

Introducere, 1

I. GAIU - LUCRAREA ÎN ADEVÃR SI ÎN DRAGOSTE
Un lucrãtor în crestere
a. Credinciosie fatã de adevãr, 3-4
b. Slujire fatã de frati, 5
c. Umblare în dragoste, 6
d. Colaborare cu fratii, 7-8

II. DIOTREF, LUCRAREA ÎN FIREA PÃMÎNTEASCÃ
Un lider firesc
a. Îi place sã aibã întîietatea, 9
b. Nu vrea sã stie de altii, 9
c. Îi cleveteste pe alti lucrãtori, 10
d. Nu primeste pe frati, 10
e. Crede cã este„proprietarul" Bisericii, 10
f. Dã afarã pe cine vrea el, 10
g. Va trebui sã fie disciplinat, 10
h. Este un pericol pentru cresterea altora, 10

III. DIMITRIE, LUCRAREA VORBITÃ DE BINE
Un exemplu demn de urmat
a. Sprijinit pe Cuvîntul lui Dumnezeu, 12,
b. Vorbit de bine de fratii din Bisericã, 12
c. Confirmat de apostoli, 12

Încheiere, 13-14