Începînd cu aceastã carte ne vom familiariza cu existenta marilor imperii antice: Asiria, Babilon si Persia. Ele vor începe sã exercite o influentã covîrsitoare asupra Israelului. Paradoxal, imperiile acestea sînt astãzi o binecuvîntare pentru poporul Bibliei, cãci recentele descoperiri arheologice au fãcut sã amuteascã critica arbitrarã si rãuvoitoare din deceniile trecute. Fiecare lopatã de pãmînt întoarsã în terenul strãvechiilor imperii acrediteazã astãzi Biblia ca o carte de istorie autenticã.

Scopul scrierii acestei cãrti nu a fost numai acela de a înregistra vietile împãratilor din Iuda si Israel. Aceastã cronicã a fost alcãtuitã pentru a arãta tuturor cititorilor cã succesul oricãrui împãrat (si a oricãrei natiuni luatã ca atare) depinde de mãsura de atasament fatã de Cuvîntul si voia Domnului. Neascultarea duce întotdeauna la decadentã si declin.

Titlul: 2 Împãrati este o continuare fireascã a cãrtii 1 Împãrati cu care initial a constituit o singurã cronicã.

Autorul: Ceea ce s-a spus despre 1 Împãrati este valabil si pentru aceastã carte. Proorocul Ieremia apare ca cel mai probabil dintre toti autorii propusi. El a folosit însã informatii cuprinse în alte cãrti (1 Împ. 11:41; 14:19, 29). Ultimul capitol pare si el scris de altcineva care a stat în Babilon, nu de cineva care s-a dus cu unii din popor în Egipt si a murit acolo, cum este cazul cu Ieremia.

Data: În preajma anului 550 î.Cr. Nu înainte de distrugerea celui dintîi Templu.

Continutul cãrtii: Aceastã carte care debuteazã cu strãmutarea lui Ilie la cer si se terminã cu strãmutarea poporului evreu în Babilon este cea mai tragicã cronicã de istorie din toatã Biblia. Ba am putea spune cã este una dintre cele mai tragice înregistrãri istorice din analele lumii. Poporul prin care Dumnezeu alesese sã rãspîndeascã cunostinta despre Sine si despre planurile Sale pline de har s-a abãtut din ce în ce mai mult de la ascultarea de Dumnezeu, s-a cufundat în idolatrie si în întunerecul înstrãinãrii de Creator. Cînd nelegiuirea lor si-a atins culmea, Dumnezeu a trimis asupra lor popoare strãine puternice si lipsite de milã care i-au tîrît într-o neagrã, umilitoare si chinuitoare robie.

Cartea 2 Împãrati este cartea robiei. În capitolul 17 ni se prezintã ducerea Israelului (cele 10 semintii din împãrãtia de nord) în robia Asirianã. Aceste 10 semintii nu se vor întorce acasã, ci vor continua sã rãmînã rãspîndite printre neamurile lumii. Capitolul 25 ne aduce înaintea ochilor Ierusalimul înconjurat, cucerit si dãrîmat. Poporul împãrãtiei de sud (Iuda si Beniamin) este dus în robia babiloneanã de unde nu se va mai întoarce decît o rãmãsitã.

Cartea consemneazã de asemenea faptele profetului Elisei, continuatorul lucrãrilor lui Ilie. Ca si predecesorul lui, Elisei are o viatã plinã de întîmplãri supranaturale. Unele dintre cele mai cunoscute minuni sãvîrsite de el sînt: învierea fiului sunamitei (cap. 4), moartea în oalã (cap.4), înmultirea celor 100 de pîini (cap.4), vindecarea lui Naaman, cãpetenia ostirii împãratului Siriei, (cap. 5), recuperarea securii unuia dintre fiii proorocilor (cap.6) si orbirea temporarã a sirienilor (cap. 6).

Împãrtirea cãrtii este neclarã la prima vedere, dar un studiu atent va scoate la ivealã faptul cã primele 10 capitole se ocupã predominant de împãrãtia de nord, implicînd împãrãtia de sud numai cînd evolutia acesteia afecteazã evenimentele din nord; partea dintre capitolele 11 si 27 este o istorie alternativã a evenimentelor din cele douã împãrãtii surori, iar de la capitolul 18 la 25 gãsim numai evenimente din istoria lui Iuda.

Cu exceptia lui salum care a domnit numai o lunã, toti cei 11 împãrati ai lui Israel „au fãcut ce este rãu înaintea Domnului" (3:2, 3; 10:31, 32; 13:2, 3, 11; 14:24; 15:9, 18, 24, 28; 17:2). Ei au urmat calea lui Ieroboam, „cel care a fãcut pe Israel sã pãcãtuiascã".

Împãratii din Iuda sînt evaluati dupã standardul stabilit de tatãl lor David. Vedem aceasta în cazul lui Solomon (1 Împ. 11:6), Abiam (1 Împ. 15:3), Iosafat (2 Cronici 17:3), Amatia (2 Împ. 14:3), Ahaz (2 Împ. 16:2), Ezechia (2 Împ. 18:3) si Iosia (2 Împ. 22:2).

Plecarea lui Israel în robie s-a fãcut în douã etape. Cele douã semintii si jumãtate de dincolo de Iordan: Ruben, Gad si Manase au fost luate captive de Tiglat Pileser, împãratul Asiriei cu cîtiva ani înainte de restul împãrãtiei (2 Împãrati 15:29; 1 Cronici 5:25-26). Celelalte semintii din împãrãtia de Nord au fost înrobite 13 ani mai tîrziu, cam prin anul 721 î.Cr. Tiglat Pileser murise între timp. Împãratul asirian Salmanasar a condus invazia si a asediat Samaria timp de trei ani (2 Împãrati 17:3-6).

Cãderea împãrãtiei din sud, Iuda, s-a produs numai dupã alti 120 de ani de istorie. si ea a avut mai multe etape. Cea dintîi s-a petrecut în timpul domniei lui Ioiachim (2 Regi 23:36-24:1, 2; 2 Cronici 36:5-7). Atunci au fost duse la Babilon uneltele Casei Domnului împreunã cu cîtiva tineri din tarã printre care si tînãrul Daniel (Dan. 1: l -4). A doua deportare s-a produs opt ani mai tîrziu, la începutul domniei lui Ioiachin. Nebucadnetar l-a luat prizonier pe împãrat si l-a strãmutat la Babilon împreunã cu familia lui si cu 10 mii de oameni din floarea lui Israel. În Iuda n-au rãmas decît oamenii sãraci peste care Nebucadnetar l-a pus sã domneascã pe Zedechia, unchiul lui Ioiachin, întreg Ierusalimul a fost jefuit. Visteria Templului a fost luatã si vasele de aur fãcute de Solomon la Templu au fost sparte (2 Împ. 24:8-17). A treia si cea din urmã deportare în Babilon s-a produs în urma unei rãscoale a lui Zedechia pe care Nebucadnetar a înãbusit-o cu cruzime. Fiii lui Zedechia au fost înjunghiati înaintea lui, iar împãratului i-au scos ochii, l-au legat cu lanturi de aramã si l-au dus la Babilon. Templul a fost distrus cu desãvîrsire, cetatea Ierusalimului a fost transformatã în ruine si tuturor caselor li s-a dat foc (2 Împ. 25:1-21). Asediul a fost îndelungat si a provocat celor din cetate suferinte de nedescris. Tragedia de proportii impresionante este descrisã în cartea sa de profetul Ieremia (Plîngeri 2:20; 4:3-10)

Perioada împãratilor a fost si perioada de activitate a profetilor. Cãrtile lor vor fi analizate în sectiunea dedicatã profetilor, dar este bine sã tinem minte cã Osea si Amos au profetit în Israel, în timp ce Obadia, Ioel, Isaia, Mica, Naum, Habacuc, tefania si Ieremia si-au desfãsurat activitatea în Iuda.

Mesajul peste veacuri: Cine citeste paginile acestea de istorie a poporului Israel va trage repede concluzii pentru viata sa personalã de umblare cu Domnul. Iatã numai cîteva dintre ele: (1) Stãruinta în neascultare este cea mai sigurã cale spre dezastru. S-ar putea sã parã pentru o vreme cã pedeapsa întîrzie, dar ea va veni cu sigurantã. (2) Privilegiile acordate de Dumnezeu aduc cu ele responsabilitãti corespunzãtoare. Dumnezeu nu ne rãsfatã ca sã ne îngîmfe, ci ne binecuvînteazã ca sã ne îndemne sã stãruim în împlinirea scopurilor pe care le-a fixat pentru existenta noastrã. (3) Pedepsele trimise de Dumnezeu sînt proportionale si progresive. Scopul lui Dumnezeu este întotdeauna pedagogic. Cine nu rãspunde la pedepse obisnuite îsi atrage singur pedepse mai mari si mai chinuitoare. (4) „Dumnezeu pedepseste pe cine iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primeste" (Evrei 12:6). În plan uman si terestru se pare cã asistãm la o catastrofã si la desfintarea poporului ales. În cer însã se socotise altfel. Providential, planul divin va continua cu Israelul. Cel mai mare profet din timpul declinului lui Israel declarã: „El (Dumnezeu) nu va slãbi, nici nu se va lãsa, pînã va aseza dreptatea pe pãmînt" (Isaia 42:4). Cînd tronul de pe pãmînt se prãbuseste în pulbere, tronul din ceruri cîrmuieste stãpîn pe furtunã. Robia babiloneanã a venit ca o pedeapsã pentru decãderea idolatrã a lui Israel. Evreii au trebuit sã învete departe de casã ce scump le este Dumnezeu si Legea Lui. În exil au apãrut sinagogile si poporul a început sã citeascã si sã învete temeinic Cuvîntul. Robia a fost cuptorul în care Dumnezeu si-a curãtit poporul. Rãspînditi printre neamurile lumii, evreii au fost pãstrati atunci si continuã sã fie pãstrati si astãzi pentru împlinirea destinului lor istoric. Asirienii si babilonienii s-au pierdut în negura timpului, dar poporul evreu a continuat sã existe, în curînd va veni acel „Fiu al lui David" care va prelua stãpînirea în virtutea legãmîntului Davidic si, din Ierusalimul restaurat, îsi va exercita autoritatea supremã asupra lumii.

SCHITA CÃRTII

I. CRONICILE ÎMPÃRÃTIEI DE NORD 1-10
a. Domnia lui Ahazia (853-852), 7:7-3

ILIE SI ELISEI
Înãltarea lui Ilie la cer, 2:1-11
Elisei îsi începe slujirea, 2:12-14
Confirmarea rãpirii lui Ilie, 2:10-18
Vindecarea apelor de la Ierihon, 2:19-22
Pedepsirea copiilor, 2:23-25

b. Domnia lui Ioram (852-841), 3:1-27

FAPELE LUI ELISEI
Înmultirea untdelemnului, 4:1-7
Fiul Sunamitei, 4:8-37
Moartea în oalã, 4:38-41
Înmultirea pîinilor, 4:42-44
Vindecarea lui Naaman, 5:1-27
Securea care pluteste pe apã, 6:1-7
Elisei biruieste sirienii, 6:8-8:6
Elisei profeteste în Damasc, 6:7-15

c. Domnia lui Ioram (852-841), 8:16-24
d. Domnia lui Ahazia în Iuda (841), 8:25-29
e. Domnia lui Iehu în Israel (841-814), 9:1-10:36

II. CRONICÃ ALTERNATIVÃ 11-27
a. Domnia Ataliei în Iuda (841-835), 11:1-16
b. Domnia lui Ioas în Iuda (835-796), 11:17-12:21
c. Domnia lui Ioahaz în Israel (814-798), 13:1-9
d. Domnia lui Ioas în Israel (798-782), 13:10-25

Moartea lui Elisei 13:14-21
e. Domnia lui Amatia (796-767), 14:1-22
f. Domnia lui Ieroboam II în Israel (794-753), 14:23-29
g. Domnia lui Azaria în Iuda (790-739), 15:1-7
h. Domnia lui Zaharia în Israel (753), 15:8-12
i. Domnia lui salum în Israel (752), 15:13-15
î. Domnia lui Menahem în Israel (752- 742), 15:7 6-22
j. Domnia lui Pecahia în Israel (742-740), 15:23-26
k. Domnia lui Pecah în Israel (752-732), 15:27-31
l. Domnia lui Iotam în Iuda (750-731), 15:32-38
m. Domnia lui Ahaz în Iuda (731-715), 16:1-20
n. Domnia lui Osea în Israel (732-722), 17:1-41
SAMARITENII

III. CRONICILE ÎMPÃRÃTIEI DE SUD 18-25

a. Domnia lui Ezechia (715-686), 18:1-20:21
Reforma religioasã, 18:1-12
Biruintã sub douã asedii, 18:1-20:21
Boala si însãnãtosirea lui, 20:1-11
Lãudãrosenia lui vinovatã, 20:12-21

b. Domnia lui Manase (695-642), 21:1-18
c. Domnia lui Amon (642-640), 21:19-26
d. Domnia lui Iosia (640-609), 22:1-23:30
e. Domnia lui Ioahaz (609), 23:31-33
f. Domnia lui Ioiachim (609-597), 23:34-14:7
g. Domnia lui Ioiachin (597), 24:8-16
h. Domnia lui Zedechia (597-586), 24:17-25:21
Dãrîmarea Ierusalimului si a Templului

i. Guvernatorul Ghedalia (586), 25:22-26
î. Eliberarea lui Ioiachin în Babilon, 25:27-30