1Samuel studii

 

                             Cartea 1 SAMUEL 

 


Cu cartea 1 Samuel începem sã citim cele trei grupe de cãrti duble din Vechiul Testaemnt - 1 si 2 Samuel, 1 si 2 Împãrati si 1 si 2 Cronici. Ele alcãtuiesc împreunã o unitate distinctã acoperind perioada istoricã delimitatã de ridicarea si prãbusirea monarhiei în Israel, adicã aproximativ 500 de ani scursi pe albia vremii între 1095-586 î.Cr.

Titlul: Cartea poartã numele autorului ei: Samuel, care tãlmãcit înseamnã „cerut de la Dumnezeu". În originalul evreiesc, cele douã cãrti ale lui Samuel, ca de altfel si celelalte douã cãrti duble, au format la început o singurã carte, împãrtirea prezentã se datoreazã traducãtorilor în limbile greacã si latinã. Desi criticatã de unii, împãrtirea actualã îsi are meritul ei, deoarece 2 Samuel, ocupîndu-se prin excelentã de cei 40 de ani de domnie ai împãratului David, merita sã alcãtuiascã un volum aparte.

Autorul: Fãrã nici o îndoialã, Samuel este cel ce a început sã scrie aceastã minunatã cronicã de istorie. Probabil cã primele 24 de capitole sînt în întregime ale lui. Restul a fost adãugat de Natan si Gad asa cum gãsim lãmurit în 1 Cronici 29:29 si în 1 Samuel 10:25.

Data: Aproximativ 930 î.Cr. si cam 100 de ani dupã aceea. Cartea acopere o perioadã de 115 ani din istoria lui Israel.

Continutul cãrtii: 1 Samuel este o cronicã a tranzitiei lui Israel de la teocratie la monarhie. Dumnezeu n-a vrut niciodatã ca Israelul sã aibã un alt împãrat în afarã de El însusi. Dorinta Lui a fost ca sã ridice din mijlocul poporului conducãtori iscusiti care sã se afle întotdeauna sub ordinele Lui. Legea si Marele Preot ar fi trebuit sã reglementeze viata poporului în ascultarea lor deplinã de Domnul. Dar n-a fost asa. Israelul s-a depãrtat de Dumnezeu, a iubit pãcatul si s-a aplecat spre idolatrie. Lipsiti de limitãrile Legii poporul ajunsese fãrã frîu. Solutia ar fi fost o întoarcere la Domnul si la „mãrturie", dar poporul a ales o altã cale: ei i-au cerut lui Samuel sã aseze un împãrat peste ei, asa „cum ou toate neamurile" (1 Sam. 10:3). Cererea lor fusese anticipatã de previziunile lui Dumnezeu. Aduceti-vã aminte ce le spusese El prin Moise în Deuteronomul 17:14-20. Poate cã într-un fel, bãtrînii lui Israel au vãzut în aceast pasaj nu un avertisment, ci o ultimã portitã de iesire din impas pentru viitor.

Continutul cãrtii 1 Samuel va putea fi tinut foarte usor în minte dacã o vom numi: „cartea celor trei conducãtori": Samuel (cap 1-7), Saul (cap. 8-15) si David (cap.16-31). Fireste, actiunile acestor trei oameni se suprapun în anumite texte, dar, în mare, împãrtirea aceasta a cãrtii este corectã.

Samuel este una ditre cele mai luminoase figuri din întreaga istorie a lui Israel. Cu greu am putea gãsi scris ceva rãu despre el în paginile Scripturii. Ca importantã, Samuel încheia sirul judecãtorilor, este primul din sirul profetilor, întemeiazã prima miscare de educatie religioasã din istoria Israelului, întemeiazã monarhia asezînd pe tron primul împãrat în persoana lui Saul, pentru ca mai apoi sã-l ungã ca împãrat pe David, cei care avea sã devinã cel mai mare împãrat din întreaga istorie a natiunii. Au mai existat sporadic si alti oameni despre care Biblia ne spune cã s-au numit profeti (Gen. 20:7; Num. 11:25; Jud. 6:8; Deut. 18:18), dar sirul profetilor biblici începe cu acest Samuel (Fapte 3:24; 13:20). El este cel care a întemeiat oficiul profetic si a înfiintat scolile profetilor (1 Sam. 10:5, 6, 11-12; 19:20).

Mai presus de orice, Samuel a fost însã un om al rugãciunii: el a fost nãscut în urma stãruintei în rugãciune (1 Sam. l:9-28), a fost un copil obisnuit cu rugãciunea (1 Sam. 3:1-19), a învãtat poporul sã biruiascã prin rugãciune (7:5-10), cînd poporul a cerut un împãrat, el a alergat la rugãciune (1 Sam. 8:6) si a continuat sã se roage pentru popor chiar si dupã ce l-au lepãdat ca si conducãtor (1 Sam. 12:19-23). Lipsa unei vieti de rugãciune a fost privitã de Samuel drept un pãcat (1 Sam. 12:23).

Iatã ce a realizat Dumnezeu prin viata lui Samuel: (1) i-a eliberat din robia filisteanã, (2) i-a pregãtit pentru împãrãtie, (3) le-a dat un loc permanent pentru chivot si (4) a întãrit si mai mult preotia.

Saul, cel dintîi împãrat al Israelului, a fost una dintre cele mai tragice figuri dintre personajele Vechiului Testament. El a început foarte promitãtor, însã a cunoscut apoi un declin teribil si a sfîrsit-o rusinos si lamentabil. Deasupra întregii lui vieti a plutit un aer de rîvnã amestecat cu neascultare. Modestia i s-a transformat în mîndrie, adevãrul în minciunã, rusinea în nerusinare si bunãtatea fatã de dusmani în urã si ucidere de prieteni. Pe piatra de pe mormîntul acestui prim împãrat al Israelului s-ar potrivi o frazã pe care a rostit-o chiar el însusi, într-una din rarele clipe de luciditate care i-au întrerupt tulburarea sufleteascã de la sfîrsitul vietii: „Am lucrat ca un nebun!" (1 Sam. 26:21; vezi si 1 Sam. 13:13)

David, „lumina ochilor lui Dumnezeu", a fost una dintre cele mai mãrete personalitãti din toate timpurile. El a îmbogãtit coplesitor de mult istoria socialã, militarã, religioasã si culturalã a lui Israel. În 1 Samuel ne întîlnim cu David ca bãietel la oi, cîntãret din arfã, purtãtor de arme, cãpetenie în luptã, ginere al împãratului, scriitor neîntrecut de psalmi, împãrat uns de Samuel si... fugar rãtãcitor si nevinovat. Acest fiu al lui Iese si nepot al lui Boaz, din moabita Rut, a vãzut lumina zilei în Betleem ca cel mai mic din cei 8 fii ai tatãlui sãu. La vîrsta de 18 ani a fost uns pentru prima datã de Samuel ca împãrat ales de Dumnezeu peste Israel si avea sã devinã apoi cel mai important dintre toti împãratii lui Israel, întemeietorul dinastiei din care s-a nãscut, „la plinirea vremii", Isus Cristos - Mesia.

Faima lui de cîntãret iscusit a ajuns la curtea împãratului Saul, unde a fost chemat sã intre în anturajul familiei regale. Prietenia lui cu Ionatan, fiul lui Saul, este una dintre cele mai frumoase si mai gingase pagini din istoria relatiilor dintre oameni. Cînd a fost promovat în fruntea armatei, vitejia si popularitatea lui printre evrei a stîrnit invidia împãratului care s-a hotãrît sã-l omoare. Saul a încercat de 4 ori acest lucru (1 Sam. 19:10, 15, 20, 21, 23, 24). Dumnezeu avea însã alte planuri cu David si i-a ocrotit viata. Zbuciumul care a caracterizat aceastã perioadã si urmãrile lui în maturizarea deosebitã a lui David pot fi vãzute în continutul psalmilor 59 si 37.

Încercãrile din tinerete au fost scoala prin care Dumnezeu îl pregãtea pentru ceasul domniei peste Israel, înainte de a stãpîni peste oameni, David a fost învãtat sã fie stãpîn pe el însusi si sã astepte, plin de încredere, initiativele si hotãrîrile Domnului.

Ca pribeag, departe de amenintãrile împãratului Saul, David a trãit în mijlocul altor dusmani care amenintau sã-i ia viata. Din temerile acelor clipe s-a nãscut psalmul 56 în care gãsim credinta lui în Dumnezeu si totala lui abandonare în hotãrîrile Celui Atotputernic, ajunse la o totalã maturitate. 1 Samuel se terminã cu moartea rusinoasã a lui Saul si ne lasã sã anticipãm cu înfrigurare citirea lui 2 Samuel în care viata lui David va cunoaste împlinirea omului „dupã inima lui Dumnezeu" (1 Sam. 13:14).

Mesajul cãrtii: Dumnezeu a chemat Israelul la o relatie unicã si specialã cu El în virtutea cãreia El s-a proclamat împãratul lor nevãzut. Din pricina nepriceperii lor, ei au renuntat la acest privilegiu si au cerut un împãrat uman care sã le meargã în frunte. Solutia lor a însemnat un mare pas înapoi în destinul lor istoric. Suferintele ulterioare si tragedia lor nationalã ne stau drept mãrturie. Din ceea ce scrie în cartea 1 Samuel putem învãta cã neacceptarea cãilor lui Dumnezeu, neatîrnarea de prezenta Lui nevãzutã, refuzarea trãirii prin credintã de dragul comoditãtii solutionãrilor omenesti vor atrage întotdeauna asupra noastrã suferinte costisitoare si un sfîrsit rusinos.

SCHITA CÃRTII

I. SAMUEL, ULTIMUL JUDECÃTOR l - 7

ANA, MAMA LUI SAMUEL
a. necazul ei, 1:1-8
b. rugãciunea ei, 1:9-18
c. copilul ei, 1:19-23
d. jertfa ei, 1:24-28
e. cîntarea ei, 2:1-W

SLUJIREA MICULUI SAMUEL
a. Situatia din Silo, 2:11-36
b. Domnul i se descopere, 3:1-21

RÃZBOIUL CU FILISTENII
a. Înfringerea Israelului, 4:1-10
b. Pierderea chivotului, 4:11-17
c. Moartea lui Eli, I-Cabod, 4:18-22
d. Pedeapsa asupra filistenilor, 5:1-12
e. Filistenii trimit chivotul înapoi, 6:1-7:2
f. Campania de refacere spiritualã, 7:3-17

II. SAUL, CEL DINTÎI ÎMPÃRAT 8-15

RIDICAREA LUI SAUL
a. Israelitii cer un împãrat, 8:1-22
b. Alegerea lui Saul, 9:1-27
c. Încoronarea lui Saul, 10:1-27
d. Înfrîngerea Amonitilor, 11:1-15
e. Samuel înfruntã natiunea, 12:1-25

PRÃBUSIREA LUI SAUL
a. Rãzboiul cu filistenii, 13:1-7
b. Jertfa nelegiuitã, 13:8-9
c. Sentinta rostitã de Samuel, 13:10-14
d. Situatia se înrãutãteste, 13:15-23
e. Jurãmintele pripite, 14:1-52
f. Ascultãrile partiale, 15:1-35

III. DAVID, ALESUL DOMNULUI 16-31

ASCENSIUNEA LUI DAVID
a. David uns împãrat, 16:1-13
b. David adus la curtea lui Saul, 16:14-23
c. David si Goliat, 17:1-58
d. David si Ionatan, 18:1-4
e. David pizmuit de Saul, 18:5-16
f. David, ginerele împãratului, 18:17-30

DAVID ESTE PRIGONIT DE SAUL
a. David apãrat de Ionatan, 19:1-7
b. David apãrat de Mical, 19:8-17
c. David apãrat de Samuel, 19:18-24
d. David, apãrat de Ionatan, 20:1-42
e. David apãrat de Ahimelec, 21:1-9
f. David apãrat de Achis, 21:10-15

DAVID SI CEATA LUI
a. În pestera Adulam si la Mitpe, 22:1 -5
b. Saul ucide preotii din Nob, 22:6-23
c. David scapã Cheila, 23:1-12
d. În pustia Zif si Maon, 23:15-29
e. En-Ghendi. David crutã pe Saul, 24:1-22
f. David si Nabal, 25:1-35
g. David si Abigail, 25:36-44
h. Pustia Zif. David crutã pe Saul, 26:1-25

DAVID ÎN TARA FILISTENILOR
a. sederea lui la tiglad, 27:1-12
b. Filistenii se luptã cu Israelul, 28:1-4
c. Saul cheamã mortii, 28:5-14
d. Mesajul lui Samuel, 28:15-19
e. Groaza lui Saul, 28:20-25
f. David este trimis înapoi, 29:1-11
g. David îi biruieste pe Amaleciti, 30:1-19
h. Împãrtirea prãzii, 30:20-25
i. Darurile trimise în Iuda, 30:26-31

MOARTEA LUI SAUL
a. Israelul bãtut de filisteni, 31:1