1Regi studii

 

                          Cartea 1 IMPARATI 

 


Cãrtile 1 si 2 Împãrati cuprind o perioadã de decãdere si declin în istoria lui Israel. Ele încep cu împãratul David si terminã cu împãratul Babilonului. Debuteazã cu constructia Templului si se încheie cu distrugerea lui. Încep cu o perioadã de glorie si se terminã în dezastru spiritual si robie nationalã. Vremea împãratilor aduce în atentia noastrã lucrarea profetilor biblici. l Împãrati se terminã cu lucrarea lui Ilie, acestui om de exceptie care a fost trimis de Dumnezeu sã întoarcã poporul Israel din idolatrie la credinta cea adevãratã.

Titlul: În originalul ebraic, 1 si 2 Împãrati au format o singurã carte. Traducãtorii în limba greacã le-au despãrtit în douã pentru cã textul grec era mai lung cu o treime si sulurile de papirus pe care scriau ei erau limitate în lungime. Semnificatia titlului este evidentã: aceste cãrti înregistreazã evenimentele din timpul domniei împãratului Solomon si ai celorlalti împãrati care s-au succedat la tronul lui Israel si Iuda.

Autorul: Stilul cãrtii aratã lucrarea unui singur autor, chiar dacã el a folosit si informatii din alte cronici ale vremii (1 Împãrati 11:41; 14:29). Traditia evreiascã atribuie cãrtile acestea profetului Ieremia, în orice caz, cãrtile acestea au fost scrise înainte de distrugerea celui dintîi Templu.

Data: Aproximativ 550 î.Cr. Cartea acopere o perioadã de 400 de ani de istorie înregistrînd cresterea si descresterea împãrãtiei lui Israel.

Continutul cãrtii: În afarã de timpul domniei lui Solomon, cartea 1 Împãrati aratã cum imediat dupã domnia lui Solomon, împãrãtia s-a divizat în alte douã împãrãtii: una în Nord continuînd sã poarte numele de Israel si una în sud cu numele de Iuda. Împãrãtia lui Israel cuprindea zece semintii si avea capitala la Samaria, în timp ce din împãrãtia lui Iuda au fãcut parte numai Iuda si Beniamin, iar capitala s-a aflat la Ierusalim. Pe tronul Samariei s-au perindat 19 împãrati din semintii diferite. Ierusalimul a rãmas credincios semintiei lui David din care s-au ridicat succesiv un numãr de 20 de împãrati.

Ca împãrtire, 1 Împãrati se prezintã de la sine. Cele 22 de capitole sînt asezate în douã sectiuni egale. Primele 11 capitole sînt consacrate celor 40 de ani de domnie ai lui Solomon, iar celelalte 11 acopere primii 80 de ani de existentã separatã a celor douã împãrãtii divizate.

Cuvinte cheia si teme caracteristice: Figura dominantã a cãrtii 1 Împãrati este împãratul Solomon. Personalitatea lui este iesitã din comun din trei puncte de vedere: ca înfãptuitor de istorie, ca influentã asupra societãtii si ca semnificatie profeticã mesianicã.

Din punct de vedere istoric, Solomon reprezintã momentul de apogeu al monarhiei evreiesti. Domnia lui marcheazã culmea de abundentã materialã si de culturã la care s-a ridicat vreodatã Israelul. Cine citeste capitolele 9 si 10 ale cãrtii îsi dã repede seama cã nivelul ajuns de Solomon a stîrnit uimirea lumii de atunci. Solomon a fost si ultimul împãrat care a domnit peste întreg Israelul. Singurul care va mai face acest lucru va fi Isus Cristos, cînd se va întoarce sã domneascã ca fiu al lui David pe tronul Ierusalimului.

Ca lider social, Solomon este una dintre cele mai coplesitoare prezente din cîte au existat vreodatã, întelepciunea lui super-normalã l-a fãcut o celebritate admiratã de toti contemporanii. A alcãtuit trei mii de proverbe pline de discernãmînt si de pricepere si a compus o mie cinci cîntãri care-l aseazã în fruntea celor mai prolifici poeti din toate timpurile. Prietenii si dusmanii i-au cãzut în admiratie si s-au grãbit sã facã pace cu împãrãtia lui. Abilitatea sa organizatoricã si administrativã a produs un salt de cîteva secole peste nivelul cunoscut în lumea si civilizatia de atunci. Capacitatea lui afectivã si emotionalã a fost iesitã din comun (vezi Cîntarea Cîntãrilor). Excesele lui maritale nu pot fi explicate decît dacã acceptãm acest punct de vedere. Atitudinea lui fatã de Dumnezeu este punctul fragil din întreaga lui constitutie. Bogãtia nemãsuratã si neîmpãrtitã cu sãracii poporului, multimea nevestelor si numãrul mare de care de luptã sînt toate în contrast evident cu prevederile Legii date de Dumnezeu evreilor (Deut. 17:16-17). Desi este elocvent si înfocat în rugãciune, se observã la el o oarecare detasare de Dumnezeu. Abundenta l-a fãcut ca încet, încet sã se socoteascã dacã nu suficient în sine însusi, cel putin mai putin dependent de ajutorul divin, în comparatie cu modestia si sentimentul de neputintã pe care l-am remarcat la tatãl sãu David, Solomon prezintã o sigurantã de sine si o opulentã care-i îneacã spiritul. Gîndurile sale exprimate în cartea Eclesiastul ni-l prezintã drept un cunoscãtor plictisit al tuturor dimensiunilor vietii umane. Blazarea lui este evidentã si supãrãtoare.

Falimentul lui Solomon ca lider spiritual al poporului a demonstrat încã o datã incapacitatea omului cãzut în pãcat de a sta într-o pozitie de totalã autoritate. Nimeni n-a fost vreodatã mai întelept ca Solomon si nimeni n-a avut la dispozitia sa mai multe resurse materiale si mai multã faimã. Falimentul lui este reprezentativ si suficient pentru a explica falimentele noastre.

Apusul domniei lui Solomon prevesteste furtuna care se apropie. Tîrîtã de iubire, inima lui îngãduie sã se clãdeascã în Ierusalim temple pentru toti dumnezeii nevestelor lui. Chemos, Baal-Peor si Moloh intrã cu fast în cetate si în inimile poporului. Israelul se prãbuseste iarãsi în idolatrie. Dumnezeu îl trimite pe proorocul Ahia sã-i vesteascã lui Solomon pedeapsa. Nimeni nu va mai aduna dupã el tot poporul într-o singurã împãrãtie. Zece semintii vor trece sub stãpînirea unui slujitor de al sãu. Legãmîntul Davidic însã va rãmîne în picioare. David va avea mereu un urmas pe scaunul sãu de domnie. Stãpînirea lui va fi însã limitata la semintiile lui Iuda si Beniamin.

Solomon este mult mai interesant si mai important însã ca semnificatie tipologicã mesianicã. Asemeni tatãlui sãu David, el este unul dintre cele mai clare anticipãri ale lucrãrii lui Isus Cristos. si tot ca David, Solomon este un simbol pentru aspectul viitor al domniei lui Cristos asupra lumii. Existã comentatori care vãd în David aspectul domniei mesianice din timpul mileniului, iar în Solomon aspectul domniei din Noul Ierusalim de dupã mileniu. Asupra acestor detalii nu putem sã zãbovim si nici sã ne pronuntãm în acest scurt studiu.

Prin ce simbolizeazã domnia lui Solomon aspecte din împãrãtia mesianicã? Iatã prin ce: Mai îmtîi, domnia lui a fost un timp de pace si odihnã. Solomon n-a scos sabia din teacã în anii sãi de domnie. În al doilea rînd, a fost o domnie caracterizatã prin primatul întelepciunii si priceperii (1 Împãrati 4 si 10). În al treilea rînd a fost vorba despre bogãtie si slavã - asa cum nu mai fusese nicãieri si niciodatã, în al patrulea rînd a fost o domnie care s-a bucurat de faimã si cinstire. Numele lui Solomon era renumit în toate împãrãtiile contemporane. În al cincilea rînd putem vorbi despre bucurie si sigurantã. Iatã ce putem citi în 1 Împãrati 4:20,25: „Iuda si Israel erau în numãr foarte mare... Ei mîncau si se veseleau...  au locuit în liniste fiecare sub via lui si sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon".

Din vestirile profetilor noi stim cã acestea sînt tocmai caracteristicile domniei mesianice viitoare a lui Cristos asupra lumii. Va fi pace si liniste: „Nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, si nu vor mai învãta rãzboiul" (Isaia 2:4). „Atunci lupul va locui împreunã cu mielul, si pardosul se va culca împreunã cu iedul; vitelul, puiul de leu si vitele îngrãsate, vor fi împreunã, si le va mîna un copilas". (Isaia 11:6). Va fi un timp de întelepciune si pricepere asa cum n-a fost niciodatã: „Pãmîntul va fi plin de cunostinta Domnului ca fundul mãrii de apele care-l acopãr" (Isaia 11:9; Habacuc 2:14). Va fi bogãtie si slavã asa cum n-a mai fost niciodatã cãci: „muntele (împãrãtia) Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înãlta deasupra dealurilor, si toate neamurile se vor grãmãdi spre el" (Isaia 2:2; 11:10J. Va fi slavã si cinstire asa cum nici o împãrãtie n-a avut vreodatã pe fata pãmîntului: „În ziua aceea, Vlãstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El, si slava va fi locuinta Lui" (Isaia 11:10). În împãrãtia mesianicã va fi bucurie si sigurantã pentru toti cei ce vor locui în ea. Profetul Mica scrie: „fiecare va locui sub vita lui si sub smochinul lui, si nimeni nu-l va mai tulbura. Cãci gura Domnului ostirilor a vorbit" (Mica 4:4). Nu existã nimic mai minunat decît studierea acestor pasaje care ne vorbesc despre Împãrãtia Domnului Isus care stã gata sã vinã. Chiar si numai o lecturã fugarã a lor ne face sã spunem plini de dorintã: „Vie împãrãtia Ta!"

Mesajul peste veacuri: Nu este greu de loc sã întelegem ce vrea Dumnezeu sã ne învete din cele întîmplate în cartea 1 Împãrati. Textul care gãzduieste acest mesaj este 1 Împ. 11:11-l3:

„Fiindcã ai fãcut asa, si n-ai pãzit legãmîntul Meu si legile Mele pe care ti le-am dat, voi rupe împãrãtia de la tine si o voi da slujitorului tãu. Numai nu voi face lucrul acesta în timpul vietii tale, pentru tatãl tãu David. Ci din mîna fiului tãu o voi rupe. Nu voi rupe însã toatã împãrãtia; voi lãsa o semintie fiului tãu, din pricina robului Meu David, si din pricina Ierusalimului pe care l-am ales".

Unde nu existã ascultare, nu existã viitor. Pentru cel semet, Dumnezeu nu pãstreazã nici un loc sub soare. Smeritul însã va rãmîne pururi în harul dumnezeiesc si Dumnezeu îi va asigura vesnicia.

SCHITA CÃRTII

I. DOMNIA LUI SOLOMON 1-11
a. Ridicarea lui Solomon, 1:1-3:1

ÎNTELEPCIUNEA LUI SOLOMON, 3:2-4:34
Solomon cere întelepciune, 3:2-15
Solomon dovedeste întelepciune, 3:16-28
Solomon aseazã administratori, 4:1-28
Solomon în mãrirea sa, 4:29-34

b. Templul lui Solomon, 5:1-8:66

FAIMA LUI SOLOMON, 9:1-10:29
Legãmântul cu Domnul, 9:1-9
Darul dat lui Hiram, 9:10-14
Slujitorii lui Solomon, 9:15-25
Flota lui Solomon, 9:26-28
Vizita reginei din Seba, 10:1-13
Bogãtiile lui Solomon, 10:14-29

CÃDEREA LUI SOLOMON, 11:1-43
a. Motivul, 11:1-8
b. Avertizarea, 11:9-13
c. Dusmanii, 11:14-28
d. Profetia lui Ahia, 11:29-40
e. Moartea lui Solomon, 11:41-43

II. ÎMPÃRÃTIILE DESPÃRTITE 12-22

DIVIZAREA ÎMPÃRÃTIEI, 12:1-24
Cererea triburilor din nord, 12:1-4
Rãspunsul lui Roboam, 12:5-15
Revolta triburilor din nord, 12:16-24

a. Domnia lui Ieroboam în Israel, 12:25-14:20
b. Domnia lui Roboam în Iuda, 14:21-31
c. Domnia lui Abiam în Iuda, 15:1-8
d. Domnia lui Asa în Iuda, 15:9-24
e. Domnia lui Nadab în Israel, 15:25-31
f. Domnia lui Baesa în Israel, 15:32-16:7
g. Domnia lui Zimri în Israel, 16:15-20
h. Domnia lui Omri în Israel, 16:21-28
i. Domnia lui Ahab În Israel, 16:29-22:40

PROOROCUL ILIE
Ilie vesteste seceta, 17:1
Dumnezeu îl îngrijeste pe Ilie, 17:2-24
Ilie pe muntele Carmel, 18:1-46
Ilie fuge la Horeb, 19:1-18
Ilie H cheamã pe Elisei, 19:19-21

î Domnia lui Iosafat în Iuda, 22:41-50
j. Domnia lui Ahazia în Israel, 22:51-53