1Corinteni stud

 

                           Cartea 1 CORINTENI 


Probabil cã nici una dintre epistolele apostolului Pavel nu a fost scrisã unui grup mai frãmîntat de probleme, de compromisuri cu pãcatul si de lupte ca aceastã scrisoare adresatã crestinilor din orasul Corint. Au existat glasuri care au spus cã Biserica din Corint poate fi numai în parte si cu greu consideratã o Bisericã „crestinã". Totusi, faptul cã Pavel o numeste asa si mai ales faptul cã Duhul Sfînt a socotit cã scrisorile adresate de apostol credinciosilor de acolo meritã sã fie pãstrate în canonul Noului Testament, ne îndeamnã sã avem o altã pãrere. Este bine sã stãruim cu atentie asupra acestei Biserici si sã vedem ce mesaj gãsim în epistolele adresate ei pentru viata Bisericilor de astãzi.

Titlul: În originalul grec, cartea se numeste: „Pros Korinthious A" - „Cãtre Corinteni A" (sau „întîia").

Autorul: Pavel este nu numai autorul acestei epistole, ci si fondatorul Bisericii din Corint (1 Cor. 4:14-15).

Contextul scrierii: Corintul era un mare centru comercial, cultural, religios si vai, un mare centru al desfrîului. Intrarea apostolului în oras s-a petrecut la mai bine de o sutã de ani dupã ce Iulius Cezar reconstruise cetatea, transformînd-o într-o nouã capitalã a Ahaiei. Din punct de vedere maritim, Corintul era un oras situat pe promontoriul dintre douã porturi: Chencrea la est si Laceum la vest. Aceastã pozitie i-a asigurat accesul traficului maritim comercial din toatã lumea. Cînd spuneai Corint, spuneai afluentã materialã, tranzactii comerciale, garnizoane militare, lux, afluentã materialã si... iar afluentã materialã. Cînd Pavel aminteste de: „aur, argint si pietre pretioase" în capitolul 3, el vorbeste cu oameni care cunosteau foarte bine valoarea acestor mãrfuri.

La 16 kilometri de portile cetãtii se întindeau cîmpurile destinate Jocurilor Istmice, un corespondent al Jocurilor Olimpice de astãzi. Din patru în patru ani veneau acolo atleti din toatã lumea sã se întreacã în tot felul de jocuri dintre care cursele, boxul si luptele erau cele mai renumite. Pavel face aluzie la aceste întreceri în capitolul 9.

Sus pe înãltimea Acropolis, dominînd si la propriu si la figurat cetatea, se înãlta mîndru Templul Afroditei, zeita iubirii si a fertilitãtii. O mie de preotese practicau prostitutia ca parte a ritualului de închinãciune. Corintul era un oras al viciului. Pe strãzi se plimbau bãrbati homosexuali care-si lãsaserã pãrul sã creascã ca la femei. Vorbind despre ei, Pavel scrie în l Cor. 11:4:

„Nu vã învatã chiar si firea cã este rusine pentru un bãrbat sã poarte pãrul lung...” Ne putem închipui ce mare trebuie sã fi fost dezgustul lui Pavel la vederea decadentei morale din jur. Nici în Antiohia nu întîlnise o asa combinatie de „întelepciune" lumeascã si imoralitate animalicã. În toatã Biblia nu se gãseste o descriere mai vie a stãrii de pãcat a omenirii decît aceea fãcutã de Pavel în capitolul 1 al epistolei cãtre Romani. Este suficient sã spunem cã acel comentariu trist fusese scris pe vremea în care apostolul se afla în cetatea Corintului.

Pavel a venit la Corint dupã ce vizitase Atena. Acolo avusese o experientã nu prea încurajatoare cu cei ce-l ascultaserã (Fapte 17:15-34). Probabil cã starea lui sufleteascã nu era prea bunã. Grecia nu pãrea sã fie un cîmp bun pentru Evanghelie. Dupã îngîmfata Atena, a urmat decãzutul Corint! Nu-i de mirare cã Dumnezeu a trebuit sã i se arate noaptea si sã-l încurajeze:

„Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeste si nu tãcea, cãci Eu sînt cu tine; si nimeni nu va pune mîna pe tine, ca sã-ti facã rãu: vorbeste, fiindcã am mult norod în aceastã cetate". Aici a rãmas un an si sase luni, si învãta printre Corinteni Cuvîntul lui Dumnezeu" (Fapte 18:9-10).

Primii cu care s-a întîlnit Pavel au fost Aquila si Priscila, evrei crestini, victime a expulzãrii evreilor din Roma sub Claudiu Cezar. Pentru cã se ocupau si ei cu facerea corturilor, casa lor a devenit si casa lui Pavel. Dupã ce Sila si Timotei, care fuseserã în Macedonia, au întregit echipa misionarã, Pavel s-a dedat cu totul propovãduirii, fiind sustinut material de ceilalti (Fapte 18:5).

În Fiecare zi de Sabat el predica în Sinagogã „dovedind iudeilor cã Isus este Cristosul". Douã convertiri notabile s-au produs ca urmare a predicãrii: Iust, un evreu a cãrui casã era vecinã cu Sinagoga si-n casa cãruia s-a mutat Pavel, si Crisp, fruntasul Sinagogii, care s-a întors la Domnul cu toatã casa lui (Fapte 18:7-8) Asa a luat fiintã Biserica Nou Testamentalã din Corint alcãtuitã din bãrbati si femei, evrei si dintre neamuri, sclavi si oameni liberi. Despre caracterul si caracteristicile acestei adunãri gãsim ceea ce spune Pavel în cap.l:26-31 si 6:9-11:

"De pildã, fratilor, uitati-vã la voi care ati fost chemati: printre voi nu sînt multi întelepti în felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales...”, „Nu stiti cã cei nedrepti nu vor mosteni împãrãtia lui Dumnezeu? Nu vã înselati în privinta aceasta: nici curvarii, nici închinãtorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defãimãtorii, nici rãpãretii nu vor mosteni Împãrãtia lui Dumnezeu. si asa erati unii din voi! Dar ati fost spãlati, ati fost sfintiti...”

Continutul cãrtii: 1 Corinteni este o scrisoare plinã de mînie, de mustrare, de corectare si de învãtãturã. Dupã cele 18 luni petrecute în Corint, Pavel a plecat la Efes unde a stat 3 ani de zile. Fiind acolo, el a primit o scrisoare din partea credinciosilor din Corint în care i se cerea pãrerea despre cãsãtorie si despre carnea rãmasã de la jertfele pãgîne. Trei foarte cunoscuti membrii ai adunãrii din Corint i-au adus lui Pavel scrisoarea la Efes: stefanas, Fortunat si Ahaic (1 Cor. 16:17, 18). Nu încape nici o îndoialã cã între Pavel si acesti trei frati din Corint au avut loc discutii amãnuntite din care apostolul a aflat despre starea decãzutã a credinciosilor Corinteni. Rãspunsul lui Pavel este îndreptat deci nu numai spre problemele ridicate de ei, ci înspre combaterea si corectarea tuturor relelor despre care aflase.

Situatia ar putea fi descrisã în aceste cuvinte: Cei din Corint fuseserã cu adevãrat întorsi la Cristos si formau acum o adunare de copii ai lui Dumnezeu. Ei o rupseserã în teorie pentru totdeauna cu idolatria si cu practicile idolatre. Totusi, ei nu puteau, peste noapte, sã se desprindã de ceea ce fusese asezat an dupã an „în ei" si nu stiau cum sã se deslipeascã de ceea ce continua sã se întîmple „în jurul lor". Practica vietii lor nu se ridicase la nivelul „teoriei".

Misionarii de astãzi ne povestesc despre situatii asemãnãtoare în care se gãsesc unii convertiti din tãrile pãgîne. Acceptarea lui Cristos este amestecatã adeseori cu forme traditionale de idolatrie strãveche. Oamenii nu se pot desprinde imediat de „formele" care le-au dat identitatea nationalã timp de secole. Se ajunge astfel la o stare de impas, pe care unii încearcã sã o depãseascã pe calea compromisurilor. Asa si-au fãcut loc în Bisericã, de-a lungul veacurilor, tot felul de sãrbãtori si de obiceiuri pãgîne ca: rugãciunea pentru cei morti, teama de spiritele celor morti, pomana pentru sufletul mortilor, cultul regenerãrii de la schimbarea anilor, descîntecele si sãrbãtorirea unor zile preluate din calendarele pãgîne. În relatia cu pãcatul, compromisul înseamnã însã „robie" spiritualã (6:12). Corintenii au avut nevoie ca cineva sã le spunã cã nu existã nici o cale de mijloc: ori cu Dumnezeu, ori cu lumea pãgînã. O alegere trebuia fãcutã si aceastã alegere trebuia fãcutã repede. Acesta este în esentã mesajul din l Corinteni 5 si 6. Duhul Sfînt este întristat într-o adunare în care este tolerat pãcatul:

„Nu stiti cã voi sînteti Templul lui Dumnezeu si cã Duhul lui Dumnezeu locuieste în voi?... cãci Templul lui Dumnezeu este sfînt si asa sînteti si voi"(3:16-17}...”sã fi fost dat afarã din mijlocul vostru", „Dati afarã dar din mijlocul vostru pe rãul acela"(5:2, 13) „Cãci ati fost cumpãrati cu un pret. Proslãviti dar pe Dumnezeu în trupul vostru si în duhul vostru, care sînt ale lui Dumnezeu” (6:20)

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Una dintre cele mai frumoase lectii pe care le dã Pavel Corintenilor este lectia exemplului personal. Ca reprezentant al lui Cristos într-o lume pierdutã, apostolul se dã pe sine pildã celor din greu încercata Bisericã a Corintului. Sub presiunea lumii, credinciosii din toate timpurile au avut nevoie de lideri care nu numai sã le spunã ce au de fãcut, ci sã le si arate cum trebuie trãitã viata crestinã. În capitolul 4:16 el spune: „de aceea vã rog sã cãlcati pe urmele mele", adãugînd în capitolul 11:1: „Cãlcati pe urmele mele, întrucît si eu calc pe urmele lui Cristos".

Iatã cele zece pasaje în care Pavel se dã drept exemplu demn de urmat:

1. Loialitate în mesaj, metodã si motivatie (2:1-5).
2. Seriozitate în punerea temeliei si în zidirea de deasupra (3:10-23).
3. Credinciosie în lucrul încredintat lui (4:1-6)
4. Rãbdare în suferintele pentru Cristos. 4:9-16
5. Consideratie pentru fratele mai slab. 6:12; 8:13
6. Renuntare la drepturi si privilegii. 9:12-18
7. Negare de sine pentru cîstigarea altora. 9:19-23
8. Autodisciplinare a trupului si a comportamentului. 9:27; 10:33
9. Stãpînire de sine în adunãrile publice. 14:18-20
10. Rîvnã si recunostintã. 15:9-10

SCHITA CÃRTII
Introducere (1:1-9)

I. MUSTRARE PENTRU DEZBINARE 1 - 6
(Corintenii se complãceau în a da slavã oamenilor -1:12)

Partidele atasate oamenilor sînt rele:
- pentru cã mîntuirea prin Cruce înlãturã orice fel de întelepciune omeneascã (v.18-31)
- deoarece adevãrata întelepciune este datã de Duhul Sfînt; ea nu apartine oamenilor (v.5-13)
- deoarece „învãtãtorii" nu sînt decît „slujitori"; puterea este a Domnului (3:5, 6, 21; 4:1)
- atîta timp cît aceastã „falã" (5:2) este ipocritã (5:6), cãci credinciosii continuau sã se complacã în mijlocul unor pãcate murdare ca incestul, dãrile în judecatã si abuzurile de tot felul.

II. RÃSPUNSURI LA PROBLEME RIDICATE 7-15
(Corintenii i-au scris lui Pavel despre aceste probleme - 7:1)
cap. 7 - Rãspuns la problema: „cãsãtorie sau celibat?"
cap. 8-10 - Despre carnea rãmasã de la jerfele pãgîne.

Principiul (cap.8), exemplul lui Pavel (9),
avertismente din Scripturã (10),
rezolvarea (10:23-11:1)

cap.11 - tinuta femeii în adunare (v.2-16) si comportarea la Cina Domnului (v.17-34).
cap. 12-14 - Rãspuns în problema darurilor spirituale. Distribuite de Duhul (12), sãrace fãrã dragoste (13), inferioare profetiei (14).
cap. 15 - Rãspuns la problema învierii sfintilor. Relatia cu învierea lui Cristos (v. 1 -19), perspectiva (v.20-34), trupurile celor înviati (v.35-49), „taina" (v.50-58).
Apendice - cap. 16